Miros de soare, vânt uscat
În deșert o cămilă a căscat
Urme pe nisip pictate
Atâtea vise-ndepărtate.
O pasăre coboară lin
Câțiva arabi spre cer se-nchină
O rugăciune mică sfântă
Spre Allah încet s-avântă.
Atâtea fire de nisip purtate
Câte clipe trec nenumărate
În orice colț de pe pământ
Dăinuie ceva sfânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă liniștită în deșert, accentuând frumusețea și spiritualitatea care pot fi găsite chiar și în locuri aride. Versurile sugerează o conexiune profundă cu natura și o reverență față de divinitate, reflectând asupra trecerii timpului și a prezenței sacre în toate colțurile lumii.