Versuri corectate și adnotate
Va fi să credemCă am fost odatăAici,Departe.Și demult, acum.S-au petrecut încet, aproape nefirescSearaÎn plin deșert – uraniu colorat –Din nori cu solzi superbe boli solareAu nins în noi, sauMunții AraratSau mângâieri s-au redeschis mileniiAh, fructa locuită de aspidă
Peste cerurile negre, peste mări,Șarpele lunii prin zodia morților,Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.Într-un platou roșiatic, deschis,Eumene, slava lui, veghea;Poate trupul ei era numai vis.Poate numai o stea.La para focului oceanic,Umbra i se pierdea pe culmile stâncilor înșelătoare;Ochii ei semănau cu oazele, cu izvoarele – Pletele cu neguri mistuitoare.Eumene, fiica deșertului, fecioara stelară,Aleargă!Vor trece, amintindu-mi … Citește mai mult
Deșertul avea pomi înalți cu fructe.Mergeam pe tot pământul și visam.Sprânceana polului era căruntăși-ntinsurile lumii hohoteaude chiotele ritmice de nuntă.Era o toamnă-n timp, universală.Rodiseră pământurile-oriundeși presimțeam pe buze rumenindcuvintele de dragoste rotunde.
În deșertAm văzut o creatură, goală, bestială,Care, ghemuită pe pământ,Și-a ținut inima în mână,Și mânca din ea.Am spus: „Este bine, prietene?”„Este amar – amar”, a răspuns el;„Dar îmi placePentru că este amar,Și pentru că este inima mea.”
Miros de soare, vânt uscatÎn deșert o cămilă a căscatUrme pe nisip pictateAtâtea vise-ndepărtate.O pasăre coboară linCâțiva arabi spre cer se-nchinăO rugăciune mică sfântăSpre Allah încet s-avântă.Atâtea fire de nisip purtateCâte clipe trec nenumărateÎn orice colț de pe pământDăinuie ceva sfânt.
O stea în reci nămărginiriAu răsărit departeȘi, tremurând, parcă s-a stinsParc-a apus de moarte.Oricâtă vreme au trecutDe-atunci și pân-acum,Oricât viața s-a făcutPustie, fără drum.Ori câte zile-am risipit,De n-au rămas pe sfert,O inimă care-a iubitMai speră în deșert.O inimă care-a iubitDe-apururi are glasȘi dacă toate au pierit,Durerea i-a rămas.Și cum nimic nu stă pe loc,Ci merg … Citește mai mult
Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,Peste el cerul de-Egipt desfăcut în foc și aur;Pe-al lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc,Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng.Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,Păsări îmblânzite-n … Citește mai mult
Am pășit pe o stradă întunecată din Bone CountyAm trecut pădurea pustie ce cuprinde un orizont în fațăȘi-i lună peste cerVad o antenă de departe, stele în cer și planeta MarteE foarte ger, vad lumini în cer și norii peste elSe așterne universu’ peste fața mea palidăȘi realizez că ce-i în fața mea-s doar eterneIes … Citește mai mult
Egiptul, țara basmelor albastre,Enormul ieroglif nedescifrat,În care numai Nilul e-mpăratȘi magul care vede soarta-n astre. Pământ ce-a fost un teatru de dezastre,Mormânt în care doarme îngropatTrecutul unei lumi ce s-a luptatȘi-a-nvins chiar ale Romei mândre castre. Imens ocean gălbui, ce-adesea pare,Deși e doar nisip, mai mult o mare,Pe care moartea-a-ntins a ei hlamidă. Și ca … Citește mai mult
O, fiu de munte antic, african,Stăpân de piramide, crocodili..Te credem rodnic, dar cu ochi umiliPrivim deșertul care ţi-e dușman:Al negrilor prin veacuri suveranOare-i prostești cu anii tăi fertiliPe cei ce te cinstesc trudind dociliDe la Cairo până la Decan?Să mă înșel ar fi de preferat;Doar ignoranţa poate devastaTot ce-i în jur. Tu însă ai udatCa … Citește mai mult