Costache Ioana Andreea

Costache Ioana Andreea – În Deșert

de

Miros de soare, vânt uscatÎn deșert o cămilă a căscatUrme pe nisip pictateAtâtea vise-ndepărtate.O pasăre coboară linCâțiva arabi spre cer se-nchinăO rugăciune mică sfântăSpre Allah încet s-avântă.Atâtea fire de nisip purtateCâte clipe trec nenumărateÎn orice colț de pe pământDăinuie ceva sfânt.

Costache Ioana Andreea – Toamna

de

În zarea-ndepărtatăNori de plumb s-aratăCarduri mari de cocoriSe duc călători.Se duc cu zilele de varăDeparte de noi iarăS-aude acum în corStrigătul de dor.Cad frunze vechi de nucPlânge azi din nou un cucBate vântul călătorȘi aduce câte-un nor.

Costache Ioana Andreea – Petale de Trandafir

de

Clipă de clipă, ceas de ceasAting aceleași petale ce-au rămasDin trandafirul ofilitCăzut pe masă, neclintit.Au fost petale parfumateDe-o iubire aromateDin trandafirul înfloritÎn grădina unui vis împlinit.Dar visul mi s-a spulberatDe-un vânt turbatCe-ntr-o zi de vară a intrat,Buzna și trandafirul a culcat.Petalele au căzut pe masa tăceriiSe-aude numai cântecul dureriiDin colțul unui ochi străinCad o lacrimă, … Citește mai mult

Costache Ioana Andreea – Dansul Indiencei

de

Două buze, două petaleSe-aude jocul unei zaleInima tresare săltândUn suflet se chinuie plângând.Fiecare secundă s-a opritPetale-n vânt a risipitBrățările răsună departeO foaie s-a desprins din carte.Un val țesut din amintireZboară, învăluie-n neștirePașii se pierd în culoriUn dor trezește-atâtea viori.

Costache Ioana Andreea – Gândurile Mele

de

Într-un morman de frunze-uscateGândurile mele au rămas uitateS-au amestecat cu toateSe vor trezi la iarnă.. poate.Atâtea doruri repeziteLe-au obosit și, piperniciteS-au lăsat duse de vântAdormite pe pământ.În miros de tufaneleDorm grămadă gândurile meleGreierașul supăratO baladă le-a cântat.Dar, frigul a venitGândurile mi le-a trezitS-au înălțat speriateÎn grabă au fugit toate.Spre zările cu soare plineCălătoresc spre tineDau … Citește mai mult

Costache Ioana Andreea – Viața

de

În întunericul seriiO flacără s-aprinde ușorSe sting scânteie cu dorSe duc zilele verii.Un gând pierdut în amintireA rămas în nemurireCântecul din inimă s-a stinsAltul nu s-a mai aprins.În haina vremii desfăcutăViața trece prea tăcutăSe risipește-n vântCa frunza căzută pe pământ.

Costache Ioana Andreea – Flori Eterne

de

Privind într-o lacrimă amarăGene visătoare țes o comoarăFuiorul se-nvârte ușorFire d-argint s-aprind în zbor.S-aprind în horă voioaseVor fi atâtea zile luminoaseAmarul din marea-nvolburatăVa dispărea îndată.În cercul vieții pământeneSe vor naște flori eterneDin lacrimi culeseDin raze argintii alese.