Cu flori și cu boboci de sticlă rece
iarna-i întinsă ca un mărăcine
fără de umbră ca fără de sine
singur și trist în viscol stând să plece.
Și aerul e plin de umezeală
și apele se-nchid în carapace
și fiarele de frig fugind încoace
se-adăpostesc într-o capcană goală.
Stea vegetală iarnă-ncremenită
muțenie și izolare suntem
în timp ce ochii ard în vis ca focul.
Dar ce mai spune vulturul de munte
dar ce-i mai spune soarelui norocul
din care nasc la care vin albită
Sensul versurilor
The poem depicts a desolate winter landscape, symbolizing isolation and despair. The imagery evokes a sense of coldness, entrapment, and a longing for something beyond the bleak reality.