Versuri corectate și adnotate
Viscolul prinde colbul să-și lepede,Lunecă-o troică, lunecă repede.Veselă-n troică, peste întindere,O tinerețe fuge cu-aprindere.Unde mi-s oare zilele proaspete?Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?Toate pieriră-n iarna sălbatică,Precum această troică zănatică.
Trec prin zile-n care pixu’ nu ține cu minePrea conștient că tre’ să fac rău ca să-mi fie bineC***u’ ăsta-n care mă descarc e singura scăpareCe mă scapă de-o durere puerilă fără starePun pe rană sareE o altă cină pentru vicii care-ncet, încet mă împing spre noi ospiciiMi-aduci acum aminte, eram picii ăia-mpătrățiți în viseÎn … Citește mai mult
Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;Pe sub viscol, poate, voi umbla-n curândfără suferințe, fără idealuri,fără amintire, fără trup și gând.Îmi nechează roșu vântul sub ferestre;cine știe, poate o să-i urc în șa –pruncului lăsându-i doar un vers de zestreca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa.Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;Pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând –moară subterană pe-mpietrite valuriunde … Citește mai mult
Din iarna sufletului meu porneşteUn stol de corbi spre zările cernite:Sunt dorurile mele neîmplinite;Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.În gemete pustii se prelungeşteCa-n golul unei vetre părăsite;Şi corbi sporesc în cete înmiite..Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..Nu văd în zări nici urma unei stele;Doar viscolul din gândurile meleTot mai pornit prin gerul lui mă poartă..Iar corbii, presimţindu-şi … Citește mai mult
Cu flori și cu boboci de sticlă receiarna-i întinsă ca un mărăcinefără de umbră ca fără de sinesingur și trist în viscol stând să plece.Și aerul e plin de umezealăși apele se-nchid în carapaceși fiarele de frig fugind încoacese-adăpostesc într-o capcană goală.Stea vegetală iarnă-ncremenitămuțenie și izolare suntemîn timp ce ochii ard în vis ca focul.Dar … Citește mai mult
Ce frig era în încăperea-ceeaÎn care, iute, ne-am adăpostitAtunci când cerul a avut ideeaC-un viscol peste plaiul însorit!Când ne-a surprins, eram pe drum spre stânăȘi admiram în brazi cum se foiescSălbatice minuni. Noi, mână-n mână,Mergeam cum merg acei ce se iubesc.Cântam ceva, nu-mi mai aduc aminte;Ceva legat de-un dans prin necuprins,Când cerul s-a schimbat în … Citește mai mult
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.M-a-ntrebat: „Afară viscolu-i buimac?Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”.Am răspuns iubitei: „Azi, prin vânt şi ger,Cineva flori albe leapădă din cer.Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,Eu şi fără tine sunt de viscol plin.”
Sălbatecelor orgi ale viscoluluiSe asemuie întunecata mânie a poporului,Talazul purpuriu al bătăliei,Al stelelor desfrunzite.Cu sprâncenele strivite şi braţe de argintNoaptea face semne soldaţilor muribunzi.În umbra frasinului întomnatSuspină duhurile răpuşilor.Pustietate de spini încinge oraşul.Luna goneşte de pe trepte însângerateFemeile îngrozite.Lupi turbaţi s-au năpustit pe poartă.
Stă ciuta neagră între stânci, afară.Cine-mi va săruta gura amară?Cine-mi va săruta gura amară?Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.Vrea botul către mine să-l întindă,Vrea botul către mine să-l întindă.Miroase buzele-i a iarbă crudă,O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.Aleargă aprig cineva spre mine,Prin viscol și prin zloată albă vine,Prin … Citește mai mult
Albă iarnă dunăreanăCu zăpezi până la brâuCulcă-n sarica balanaBărăganele de grâu.Năpădind zbatãi și rosturi,Neaua urcă reci minuni:Mistuiți în adăposturi,Oameni și sălbăticiuni.Peste sate fără vaduriÎși azvârle din duiumUriasele plocaduriGăurite rar de-un fum.Nimeni liniștea nu sfarmă,Doar ca-n somn nedeslușitÎși descarcă-n gol o armăChiotul înăbușit.Curge viscol ca pe vrană.Nevăzută s-a-nchisȚara fără de prihanăÎn omăt ca într-un vis.Iar la … Citește mai mult