Văzându-mă, Lupercus îmi strigă de departe:
Poete, epigrama-ți cea nouă m-a uimit.
Ia spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi să trimit,
Să-mi împrumuți în file a ta măiastră carte?
Nu, sclavul tău tușește, e șchiop și prăpădit
Și scările-mi sunt repezi și casa mea-i departe,
De Palatin pe tine o vilă te desparte,
Librarul meu, Urectus, stă chiar în argilit.
E-acolo prăvălia-i, în forum, lângă porți,
Găsești la el volume de vii ca și de morți:
Virgil și Siliu, Pliniu, Terentius și Phedru.
Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari,
În haină purpurină legat și-n cuib de cedru
Volumul meu se vinde pe preț de cinci dinari.
Sensul versurilor
Un poet este abordat de Lupercus, care laudă epigrama sa și îi propune să-i împrumute cartea. Poetul refuză politicos, motivând cu starea sclavului și distanța, și îl îndrumă către librarul său, Urectus, unde volumul este disponibil pentru vânzare.
