Cincinat Pavelescu

Cincinat Pavelescu – Lăsați Mâhnirea

de

Nu, dragii mei, lăsați mâhnirea!E timpul care ne-a schimbat,Zadarnic luptă amintirea,Nu-nvie arborul uscat!Ne-a despărțit de mult destinul,Ne-a înrăit al vieții greu.Azi ne-a rămas prieten vinul,Și tinerețea e-n căminulȘi-n catalogul din liceu.

Cincinat Pavelescu – În Munți

de

Cu buclele blonde și ochii adânci,Copila pribeagă se duce spre stânci.Și toamna pictează-mprejuru-i decor,Pădurea de aur cu frunze ce mor.Copilă bălană, eu nu știu să-ngânCuvinte frumoase ce-n suflet rămân!Dar poate, iubita, ea nici n-a știutCuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.De-atunci al meu suflet aleargă spre stânciPe urma copilei cu ochii adânci.

Cincinat Pavelescu – Din Schit

de

În diminețile de vară,Sub cerul vesel și albastru,Când pieptu-ncepe să tresară,Atunci pricepi cât de amarăE-n schituri viața de sihastru.Și-ți vine ca să plângi pe bietulCălugăr tânăr și frumos,Ce-n ochii tăi, citind regretulDe-a se vedea murind cu-ncetulÎn schitul trist și-ntunecos.Cu drag și-aduce-aminte casaTrecutei lui copilării,Cu prispa, sala și cu masa,Și-i vine ca să-și rupă rasaȘi s-o … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Se Roagă Cartea

de

Aruncați-mi o privire-ndurătoare!Biet volum, uitat de vreme și de lume,Fără scoarțe, fără titlu, fără nume…Sunt ruina unui secol care moare.Poate sunt o carte dulce și intimă,Unde jalea unui suflet se răsfrânge,Poezia dureroasă care plângeO iubire nențeleasă și sublimă?Am fost scrisă-n ceasuri albe de veghere,În genunchi lângă mormântul unei mame;Poate sunt dezlănțuirea unei dramePrinsă-n ritmul unui … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Frica Poetului

de

Te iubesc adânc, copilă, și de multDar niciodatăN-am lăsat un gest să spunăDulcea taină ce mă-mbată.Tânără, copil aproape,E mai bine să nu știiCe dureri ne-nchipuiteArd iubirile târzii.Noaptea însă, când voințaȘi gândirea aiurează,În odaia mea te-aduceVisul meu și te-ntrupează.Simt cum vii și cum te-apropii,Tremuri toată și te-apleci;În privirea mea tot gândulȘi destinul să-ți îneci.Apoi mijlocul subțireȚi-l … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Impresii de Toamnă

de

Pădurea veştejită în stânga mea coboară,Şi-n dreapta, o colină se suie către zări,Sub roşul ce amurgul pe culmile-i strecoară.E toamnă pe sfârşite. Pe drum şi pe cărăriZbor frunzele mânate de vântul ce le poartă,Cum valul poartă barca pe zbuciumul de mări.Trosneşte câte-o cracă şi-n umbră cade moartă;Săracul o să aibă la iarnă uscături,Natura se-ngrijeşte cu … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Apologia Dracului

de

Tatălui meu.O, da! eu sunt urâtul, învinsul, blestematul.El marele, eu micul, el totul, eu nimic;El zis-a că prin mine născutu-s-a păcatul,Dar eu vă sunt amic.El zis-a că-nșelat-am pe-ntâiul vostru tată,Dar dulce era mărul oprit, și l-a gustat,Gând raiul i se smulse în ora blestemată,Tot eu l-am ajutat.I-am spus: Ți se-nchide grădina nemuririi;Supremul te gonește din … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Exotica

de

Întinsu-mi-am arcul spre cer, cu temei,Zburat-a săgeata, dar unde s-a dusNu ştiu, căci avântu-i a dus-o mai susCa raza cea slabă-a ochilor mei.Zvârlit-am în aer o dulce cântareŞi dânsa zburat-a. Dar unde s-a dusNu ştiu. Cine poate s-o prindă din zare?O stea care pică şi-un cântec apus….Târziu într-un paltin înfiptă-am găsitSăgeata ce-n voie lăsat-am să … Citește mai mult