Christian W Schenk – Astfel Ne Grăi Cuvântul

A fost o sală-ntreagă cu oaspeți de cuvinte,
Și stalul plin de scaune adăpostind morminte
Și cruci, și tâmple sumbre, și amintiri prea sfinte
Spre-a le lăsa în aer fără de-așezăminte.
Se scoală-n față unul, curat, simplu în toate,
Vorbind o limbă clară, cu frazele păstrate
Din limba strămoșească; mai tare mai molcom,
Așa ca să-nțeleagă tot omul care-i om:.
„- Voi toți, aici în sală, voi toți care-ați uitat
Cuvintele de seamă, cele ce vi s-au dat
Spre-a le mări prin versuri și fraze grațioase,
Unde ați dus dulceața acestei limbi frumoase?.
De ce ne-ați pus în umbră, de ce ne-ați ocolit
Scriind fără de noimă când pana a slujit
Atâtor generații drept sprijin frazei care
S-a ridicat pe scena măririi în picioare?.
Tu cel de-aici din față și tu acel din spate
Te uiți uimit la mine cu cele inculpate
Frânturi de pe hârtia plină de inocență,
Uitându-te la mine doar cu indiferență.
Nu vreau să țin acuma o-ntreagă conferință,
Să fac abuz de tine sau de a ta știință!
Îmi apăr doar cuvântul cel împletit în fraze
Să-i poți simți aroma în multe ipostaze. ”.
Și-a fost o sală-ntreagă cu oaspeți de cuvinte
Ce și-au zorit plecarea spre vechile morminte,
Lăsând scaunele goale, doar fraza drept zălog,
Ținând cu sine însăși un simplu monolog.