Versuri corectate și adnotate
De n-am avea cuvântul,N-ar mai fi scris, doar semneDe părți de trup sau sunetImperceptibil, tunet;Limbaju-ar fi de lemne..N-ar mai fi jurământul!.Cuvântul de n-ar fi,N-ar fi nici oratorii,N-ar exista minciună,Lumea ar fi mai bună.Doar mimi ar fi actorii..Cântatul un „cri-cri”!.De n-am spune cuvinte,N-ar fi cuvântători;Spunând.. fără să facă?!Iubire-ar fi săracăÎn număr d-iubitori..Nici cărți nu ar fi.. … Citește mai mult
I:Te chem în lumea mea de vis,Mă duci în zbor spre paradis,Te port mereu în gând,Aștept doar un cuvânt.Nu știu cum să-ți spun ce vreau, ce simt. Prerefren:Doar un cuvânt, aș vrea s-aud,Doar un cuvânt, doar un cuvânt, aș vrea s-aud. Refren:Aș vrea doar un cuvânt să aud,Aș vrea doar un cuvânt. II:Te văd în … Citește mai mult
Împerecheri ciudate de slove… o, cuvinte!Ce farmec se deșteaptă când vă rostește gura…De n-ați fi fost voi oare, atunci cu ce veșminteS-ar fi-mbrăcat pe lume și dragostea și ura?Ce-ar fi făcut un suflet cu tot ce-adună-ntr-însul,Și oare brațul volnic, și buza ce sărută,Și ochii, luminoșii, ce au cu dânșii plânsul,Ar fi putut să spuie ce … Citește mai mult
Mi-a trimis badea cuvântTrei ani să nu mă mărit,Patru nu m-oi măritaCă am pe cine-aștepta.Cărăruie de pe deal,Ce vii bade-așa de rar?Vină și mai târziorCă te-oi aștepta cu dor.Refren:Bade, dorul de la mineNu-l găsești la orișicine,Bădiță, dragostea taN-o găsesc cât aș umbla.
La început a fost cuvântul carela desecretizare de dosarese află cădintr-o elementară eroareera cât pe ce să devină cuvântul de pe urmă.
E un singur salcâmla hotar de tărâm,lângă da, lângă nu,între mine și tu. E o singură stradăîntre noi și baladă,între stele și ploi,între visuri și noi. E un singur cuvântîntre nori și pământ,între noapte și zi,între-a fost și va fi. Și salcâmu-i uscatși pe stradă-a-nnoptat.Doar cuvântu-i știut,și cuvântu-i tăcut.
Din cuvânt te-ai născutîn cuvânt te vei întoarcecăciale tale suntși tăcerea și necuvântul și cântareaîn numelelui Eminescu și al Veronicăi Micleșial poeziei lor de dragostepână la cea din urmă postumăînaintesă eliberămtăcereadincuvinte.Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Cuvintele sunt boala de care suferi, oare?Frenetice de silă, anemice de sete,Maidane pustiite cu câini mușcați în cete,Cuvintele fac toate o lume de turbare.Cuvintele aminte aduc de-un semn de groazăDe clipe-ngândurate, rănite și supuse,Când vocea mumei tale pe tine te născuse,Nu trupul ei, ci umbra sfioaselor ei fraze.Taci rătăcit de-atunci, tăcerea te răzbună.Cuvintele fac răul … Citește mai mult
Iată, îți dau un cuvântși cu el îți dau lumeași nu-ți cer nimic,umaisă ții minte Cuvântul.Atât.Îți dau înțelepciuneade a regăsi tot ce vei pierde;tu dă-mi numai râsultăupentru totdeauna.Ca și cum zilelear începe deodată să zboare,ca și cumstolular fi tot mai sus.Îți dau aripisă te iei după ele,tu dă-mi numai ultima talacrimă.Atât.Acum gata.Am ajuns la ultima … Citește mai mult
Deșteaptă-te, române!Înțelegi ce spune?Din ce dimensiuneCe viziune are Creatorul, ce dă frâu liber dorințeiÎn crematoriul conștiințeiUnde au loc combustiile spontane ale ființeiȘtiințele au (?) să prindă secretulAu resimțit efectulN-au dovedit perfectulUnii și-au luat brevetulCic-au inventat mai mult ca perfectulEu vin din centruDin epicentruPământul-mi ține sceptruAsta-i biletul la viață, încep cu dreptulTrăiesc momentul, prezentulÎn natura meaO … Citește mai mult