Versuri corectate și adnotate
Ne-am rugat și-am muncit.Ne-am rugat și-am muncit și ne-am luptat.Și n-am avut timp de jocuri.În chip de săgeți pedepsitoarene-au fost cuvintele, întoarse-n copilărie.Și de păsări măiastre lăncile.Ne-am luptat și-am trăit.Lângă marile-mpărății întotdeauna.Și vorbim părinteasca limbă.
Eu sunt un plop, un tei pre limbă dulce,În galbenele cronicele de Neculce,În freamătul de slove ce șoptesc întruna,Între dactili și rime ca întotdeauna.Eu sunt născut în tainicele frunze,În șopote senine printre muze,Într-un altar de-o seamă de cuvinte,Între plebeii Limbii ca sorginte.
Stau nevăzute, și-n graiul păstorilormurmură cântec de leagăn. Dar cândPatria însăși se naște – și-aceastaîntruna se-ntâmplă, și-n taină –.ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?Miezul e-n fruct, și gustării menit;sâmburii, însă, țărânii: căci numaiatunci – voievod care-și ținețara și oamenii-n crengi, – ridica-se-vatânărul pom. Tot așa, când vorbim,carnea cuvintelor noastre-i plăcere,se mistuie-n gură. Dar cine,spuneți-mi! zvârle … Citește mai mult
O, limba mea! Cât rău îmi faci!Ce să-ți mai spun, din moment ce vorbești?O, limba mea! Tu ești și piatră de moară, și foc.De câte ori vei aprinde piatra de moară?Din pricina ta sufletul geme secret,desăvârșind tot ce-i spui.O, limba mea! Tu ești o nesfârșită comoarăși ești totodată boală fără de leac.
A fost o sală-ntreagă cu oaspeți de cuvinte,Și stalul plin de scaune adăpostind morminteȘi cruci, și tâmple sumbre, și amintiri prea sfinteSpre-a le lăsa în aer fără de-așezăminte.Se scoală-n față unul, curat, simplu în toate,Vorbind o limbă clară, cu frazele păstrateDin limba strămoșească; mai tare mai molcom,Așa ca să-nțeleagă tot omul care-i om:.„- Voi toți, … Citește mai mult
Ca blestemate de vrăjmașe proniiSe-nfig în neam orașele străine,De multe limbi li-s ulițele plineCa-n jur de turnul vechii Babilonii. Pândesc acolo suflete haineCu gheare ascuțite după pradăCând neamul vine aducând grămadăDe rod bogat muncit din mărăcine. E prin orașe și o boierimeCu graiuri ca de limbă păsărească,Din neamul nostru n-o-nțelege nime.O, Doamne, fă din nou … Citește mai mult
Săracă-i și-i bogată! Tare-iȘi slabă-i! E bogată urna-nPământ? E tare spada-n teacă?Lin intră-acolo: fericireVărsa-va sacra zeitate.Putere, spada-nșfacă șiCâștigă-ți faimă la vecini!
În fiecare zi se-aud melci cântători,sunt vocile rădăcinilor străvechice se împletesc cu strălucirea cerului.Sunt simțămintele amurgului,briza mării, murmurul aerului,roua dimineții.Ei sunt limbi vii;amintiri ale zilei,evocarea spiritului,chitare și viori ce cântă singure.În culorile limbii noastreexistă sânge și rădăcină.Soarele o încălzește, țărâna o face fertilă,vântul o mângâie, oprimarea îi dă putere.Limba noastră guvernează în tăcereași-n pacea universului.Caracoles … Citește mai mult
Tu mă întrebi, copile,Ce-i cu graiul al lui muma,Cu care intri-n casăOri vara pleci la buna.Lemn dulce e! Lemn tare!Din el vioara-i scoasăȘi leagănul, și pragulȘi grinzile la casă.Păstrează-se pământulPe verbele-i de stele.De-aceea cad eroiiCu pieptul spart pe ele.Și aerul e-n ele!De-aceea, până-asfințe,Poetul stă cu guraLipită de cuvinte.Și pâinea, pâinea albăDin lutul lui răsare.De-aceea i … Citește mai mult
În aceeași limbăToată lumea plânge,În aceeași limbăRâde un pământ.Ci doar în limba taDurerea poți s-o mângâi,Iar bucuriaS-o preschimbi în cânt.În limba taȚi-e dor de mamaȘi vinul e mai vin,Și prânzul e mai prânz.Și doar în limba taPoți râde singur,Și doar în limba taTe poți opri din plâns.Iar când nu poțiNici plânge și nici râde,Când nu … Citește mai mult