identitate lingvistică

Christian W Schenk – Astfel Ne Grăi Cuvântul

de

A fost o sală-ntreagă cu oaspeți de cuvinte,Și stalul plin de scaune adăpostind morminteȘi cruci, și tâmple sumbre, și amintiri prea sfinteSpre-a le lăsa în aer fără de-așezăminte.Se scoală-n față unul, curat, simplu în toate,Vorbind o limbă clară, cu frazele păstrateDin limba strămoșească; mai tare mai molcom,Așa ca să-nțeleagă tot omul care-i om:.„- Voi toți, … Citește mai mult

Grigore Alexandrescu – Epistolă Către Voltaire

de

Epistolă către Voltaire.Din ziua când am citit scrisoarea către Horace,Doream, de s-ar fi putut, toată sfiala să las,Să-ți scriu pe un ton măreț, cât de măreț s-ar putea,Și să-ți pornesc un bilet lucrat în fabrica mea.Dar auzeam că voi, poeți, scriitori vestiți,Îndată ce ați murit, vă faceți cam neciopliți,Cam groși, necivilizați; și, drept să spui, … Citește mai mult

Grigore Vieru – Tămâia și Lichenii

de

Unor apărători ai stâlcitei limbi românenumită „limba moldovenească”)A murit tămâia,Duhoarea stă să crească.Ne-a umplut ca râia„Limba moldovenească”.Mi-a pierit și somnul,Pacea creștinească.Mârâie spre DomnulLimba moldovenească.O biată bătrânăN-are nici de pașcă.Stă cu halca-n mânăLimba moldovenească.Își crește frumosulLimba românească.Îi arată dosulLimba moldovenească.Gângavă, tot lingeCizma muscălească.Spre Evropi se-mpingeLimba moldovenească.Palidă mi-e fațaSub un cer ce cască.Îmi mănâncă viațaLimba moldovenească.Voi muri, … Citește mai mult

Ady Endre – Scribul Nebun al Lui Matyas

de

„Scribule, scrie cânt ungar,Pe Pământ a trăit și Dante.”Râdea, râdea copistul.În latină zbura cântul,Niciodată-n maghiară.Zvârcolind, se zbătea scribul.În suflet cânta Petrarca,Creând și cânt nou, maghiar.Medita, medita copistul.Arar în nopți cu taine,A scris și-a rupt scrisul maghiar.Plângea, plângea copistul.

Alexei Mateevici – Limba Noastră

de

Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn șirag de piatră rarăPe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec,Doina dorurilor noastre,Roi de fulgere, ce spintecNouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii,Când de vânt se mișcă vara;În rostirea ei bătrâniiCu sudori … Citește mai mult

Alexei Mateevici – Unora

de

Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbăS-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi,Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă,Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi.Veșmântul firii noastre din pânză strămoșeascăCu tivituri de aur, de vechi argint și flori,Războaie-mpodobite de-o mână meștereascăVă par sărăcăcioase mantale de păstori.Noi nu ne înțelegem: acolo unde bateIzvorul veșniciei, frumoasei nemuriri, … Citește mai mult

Vasile Copilu-Cheatră – Balada Graiului

de

Pe un motiv de Cotruș.Nu e grai pe lume, nu-iCa graiul românului;Când ajunge să se prindăÎn doină și în colindăCelui ce îi face tindă.Când în pârgă încă damZorile strigau-le-amȘi-odată cu zorileMunții și izvoareleȘi tot ce era aproapeÎntre munți și între ape.Cu mâinile amândouăNe-am spălat cu-ntâia rouăSă ne fie graiul graiCa pe un picior de plai.Drumărind … Citește mai mult