Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nțelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Și toate-i adresează priviri familiare.
Ca niște lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârșita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi își răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca niște verzi câmpii,
– Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,.
Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă și-a simțurilor vrajă.
Sensul versurilor
Poezia explorează legătura profundă dintre natură și simțurile umane. Natura este văzută ca un templu de simboluri, unde parfumurile, culorile și sunetele se întrepătrund într-o armonie misterioasă, revelând o unitate adâncă.