Charles Baudelaire – Două Surori

Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare,Bogate-n sănătate, culante-n sărutat,Al căror pântec vergur, sub hanțele-i murdare,Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat.Poetului sinistru, ibovnic fără stare,Cu ură pe familii, cu trecere în iad,Mormântul și bordelu-i arată, fiecare,Străin de remușcare, un căpătâi de pat.Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde,Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori,Plăceri … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Vrăjmașul

Tinerețea mi-a fost o sumbră furtunăStrăbătută pe-alocuri de raze de sori;Ploi și tunete-apoi au lovit împreunăȘi-au pierit din grădină și fructe și flori. A ideilor toamnă am atins de îndată,Și cu sapa și grebla la muncă m-avântPentru a lua înapoi glia mea inundatăUnde apa a ros găuri mari, de mormânt. Oare florile noi și pline … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Fântâna de Sânge

Îmi pare că-al meu sânge se scurge-n valuri, caFântâna care ritmic s-a pus a suspina.Eu îl aud cum curge și-i ascult murmura,Dar în zadar mă pipăi să aflu crestătura.Când prin oraș se scurge, în șiroirea-i grea,El face câte-un ostrov din fiece paveaFiindu-i leac de sete la toată creaturaȘi colorând sălbatic în roșu-aprins natura.Eu m-am rugat … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Binecuvântare

Când printr-o hotărâre a voilor din SlavăVeni pe lume ființa psalmistului firavă,Lăuza, -nspăimântată și blestemându-și ceasul,Cu pumnii strânși la ceruri își varsă tot necazul:.– “Cum nu-mi secași, Tu, sânii, ca să rămâie sterpi!Și nu-ncolți mai bine în ei un cuib de șerpi!Afurisită fie ispita trecătoare.Din noaptea când fui prinsă furiș de cingătoare.Că m-ai ales din … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Rugăciunea Unui Păgân [La Priere Dun Paien]

Nu-ţi domoli văpăile roşcate,Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,Călău de inimi, dulce voluptate!Eu te implor acum, fii milostivă!.Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândităŞi foc ce arde-n noi, de bună seamă,Ascultă a mea inimă mâhnităCe îţi dedică-un cântec de aramă.O, voluptate, fii a mea crăiasă!Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasăFăcută din velur, carne şi piele,.Sau varsă-mi somnul … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Celei Prea Vesele

Ți-s capul, aerul sprințar,Niște mirifice peisagii,Iar râsu-ți bântuie obrajiiCa adierea cerul clar.Chiar și tristețea ce te-abateO schimbă iute în senin,Zbucnind din umerii tăi pliniȘi braț, robusta-ți sănătate.Răsunătoarele culoriCe ți le semeni peste rochiiPoeților le-mbată ochiiȘi li se par balet de flori.Aceste rochii-s pe măsurăCu gândurile-ți ștrengărești:Nebună ce mă-nnebuneștiEu te iubesc cu multă ură.Într-o grădină stând … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Înălțare Spirituală

Peste heleștee, peste văi și creste,Peste codri falnici, peste nori și mări,Dincolo de soare, de eter și zări,Dincolo de toate sferele celeste.Mintea mea, te-ncumeți cu agilitate,Și ca cel ce înoată pe un blând talazTai cu bucurie hăul în extazPlină de vigoare și de voluptate.Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;Du-te să te cureți în văzduhul fin,Bea licoarea … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Apariția [Le Revenant]

Ca îngerii cu ochi tiran,O să-ți apar în dormitorPlutind spre tine diafanCa umbra nopții pe covor.Și o să-ți dau, bruneta meaReci sărutări, ca luna-n cer,Ca șerpii blând te-oi mângâiaCând într-o gaură lin pier.Când zorii palizi vin domolTu locul meu o să-l vezi gol,Și-apoi se va răci, firesc.Iar alții tandru vor vegheaȘi anii tăi, și viața … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Unei Trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.Înaltă și subțire, durere maiestoasăÎn voalurile-i negre de doliu, fastuoasăȘi mândră, o femeie trecu prin fața mea.Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare,Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,Plăcerea ce ucide și vraja care doare.Un fulger… apoi noaptea! – Făptură fără drum,Tu … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Plânsul Unui Icar

Iubiții-atâtor desfrânateSunt fericiți, sătui, ușori;Eu, brațele ce-au strâns doar noriLe simt acuma sfărâmate.Și din toți aștrii neatinșiCe mi-au sclipit din înălțimePrin ochii-mi stinși de-ntunecimeTrec amintiri de sori aprinși.Zadarnic bolta nesfârșităCrezui s-o vântur cu noroc;Sub nu știu care ochi de focAripa mi-a căzut topită;Și ars de dorul de frumos,N-am fost măcar slăvit ca unii,Să-mi dărui numele … Citește mai mult