E o cădere
precum a fructelor
când vine vremea
și își părăsesc locul de pe ram.
Se rupe pețiolul gândului
anii sună
rostogoliți prin tranșee
alte așteptări cad pe gânduri
cum grindina ce cheamă anotimpul.
E seara cotropită de taine
ce vin și nu mai pleacă
vin întunecând iubirea.
Un vuiet puternic
tulbură întinderea
ne urmează
coboară de pe cer
la apus
Pelicanul
la locul unde
uriași nuferi galbeni
se-mpreună
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de cădere și pierdere, comparând experiența cu procesul natural al fructelor care se desprind de ramuri. Versurile evocă o atmosferă melancolică, sugerând trecerea timpului și impactul inevitabil al acestuia asupra așteptărilor și iubirii.