Versuri corectate și adnotate
Vin zoriistrăbat prin geamurile fumurii,nuntașii sunt cu toții obosiți,muzicanțiisuflă somnambulic în surle,bat cu lentoare din chimvale.Mire și mireasăstau încremeniți în jilțuri– biete taburete descleiate –nici preot și nici dascălnu mai țin isonul,moțăie în cap de masăprintre resturi și pahareca la nunta din Canadupă vinul cel bun.În lumina zorilorpe pereții albi se profileazăo umbră amenințătoare.
Stăm unul lângă altulAvem clipa înspumată de tsunamiȘi nu-i de mirareCum inima se-nnegureazăDe întristareaCe zilele ni le scrutează.Vezi vântul cum smulgeUna câte unaFrunzeleDin ramuriPrecum din pomul viețiiZi și noapteTimpul ți le ia ofrandă.Se pregătesc copaciiSemne întunecatePe albul care vineÎși pierd cu fiecare palăUmbraHieroglife pe cerul încă luminosAl toamnei
Trei coșuri înalte de fumStrăjuiesc mareaStinghere, părăsiteDoar ele depun mărturieCă acolo a fost un câmpPopulat de uriașiScuipând flăcări.Degete lungiSiluetele lorSe profilează pe cearceaful norilorPrintre numeroase edificii urbaneSunt astăzi monumente
Ne pregătim de drumAdunăm în valize necesarulPentru noi doi, mai ales pentru eiCei pentru care are loc călătoriaNe mișcămÎncă pășim pe străzile urbei natale(Natală să fie!Totuși, aici am strigat prima oarăAm înghițit prima gură de aer)Nu-i departe clipaCând nava își va lua zborul.Până atunciDin toate ce viața mea, viața noastrăadunăNimic nu se schimbă.Primăvara ne însoțește … Citește mai mult
Privirea te cuprinde întreagăCu tot cu buburuza sânilorCa de fecioarăE primăvarăPomii îmbracă haine ca de galăAlbeŞi dragosteaA câta oarăÎn creuzetul eiNe împreună.Un dansÎn care lumina dintre nouriNe îndrumăCătre mulţimi de floriŞi mâţişorii salciei pletoase
Se aude un tropotde început de lumeun tunet se rostogoleștedin ceruriprecum pe caldarâmul străzilorroțile carelor trase de plăvaniprintre mașini silențioase.Se aude un fâlfâitcum brăzdează prin cerdupă luminăvântul îți suflă în ceafăfluieră ca un glonțpe lângă urechileunde timpanul ciocănelul scărițavibrează.Mă las cotropit de paloareridic pahare plineși din nou plineun clinchet care se revoltăcă Europa-i tot mai … Citește mai mult
De mine nu voi să mai știunici de-al primăverii rostcând va fi să vinăcu învolburate roți.Prin zăpezile mulțimecocoțate pe acoperișuridar din țiglă roșăsângele îngheață.Unde să-și ascundă Penelopaale ei războaiepline de suveici și împletite rozecând în zbuciumare, pline de nămoluriale sorții apedau năvală să-ngroapesufletele toate.
Te cuprinde-ntreagăcămașa de mire,ușor peste sânii-nălțațicu-ndrăgire.Ești protejatăde pânza-n inele de aur.Te miștica un nufăr pe undele apei,larg e patrafirul luminiiîn care se scaldătrupul tău tânărintrat în toamna târzie.Mâinile tale frământăaluatul clipelor,dau formăîn platoșa iubirii,cămășii albe de in.
Ne-am văzut în zarea dimineţiiîncopciaţi ca la cazarmătineri şi liberi de poveriprivind cum soarele se-nalţărupând din geana nopţii.Cu piept străluminândînaintam prin ierburişoptind într-un anotimpcu gândul iubirii fără de amurg.O! nu mă chemape ascuţita coamăce-i gata să mă-mpartăîn felurite spaime de-mprumutiar tuîncă nu ştii să mă iubeştiprintre nămeţi şi fulgeri globulari.Am haina străvezie găurităde săgeata şoptită … Citește mai mult
Tu ierți păcatela care nici gândimnoi am văzutalbele porțiprin care se intră în păcatce-nfricoșată aventurăsub anatema veșniciei.Tu iartăcă încă te-nțelegemacum trăimînconjurați de nori și stele stinsede îngeri fără aripiîn timp ce ne-nfășoarăo ploaie sublunarăde reci inimi.Se umple potirulne-ngăduitelor speranțesunt călător printre pustiuriîn umbră de sărmane schituriși închinate mănăstiriurmezi drumul de mestecenisupus la vântulce suflă prin … Citește mai mult