intunericul

Cassian Maria Spiridon – Întunericul

de

E o cădereprecum a fructelorcând vine vremeași își părăsesc locul de pe ram.Se rupe pețiolul gânduluianii sunărostogoliți prin tranșeealte așteptări cad pe gânduricum grindina ce cheamă anotimpul.E seara cotropită de tainece vin și nu mai pleacăvin întunecând iubirea.Un vuiet puternictulbură întindereane urmeazăcoboară de pe cerla apusPelicanulla locul undeuriași nuferi galbenise-mpreună

Rafael Alberti – Întoarcerea Unei Aprige Obsesii

de

Cine ar spune că ești un tâlhar, un bandit,o mână în noapte la un colț de stradă pândinddelictul sângelui? Cine ar spune că atâtadispreț, atâta obscură bătălie,atâția ani prea lungi de așteptare, de rugăminți,anticamere de mincinoase promisiuni, coridoare,boxe de acuzați în fața unor inși galbenide-atâtea întrebări răsucite,aveau să dea veșnic același asaltaceleiași stări de nemișcare … Citește mai mult