Când tot ce-auzi e tot ce crezi
Ramâne doar să mai și vezi
Când tac
Cuvinte moi să le-ndoi
Cu limba arsă de nesomn
Când zac
Palete stinse dinspre roți
Să tot găsim în linii morți
Când fac.
Cărbune proaspăt palma ta
Nimic din mine-n lumea ta
Argint nu mint în chihlimbar
E marea neagră plânsă-n val
Lumina asta cade strâmb
Pământ ne cheamă sub pământ
Nisip defel și fără rost culeg.
Găsește-mi loc să nu mă pierzi
Și calcă strâns pereții verzi
Din noi
Ferestre albe să descui
Cu pleoape mate prinse-n cui
Mă-ndoi
Nu am nimic să țin în gând
Sunt sticlă arsă din pământ
În ploi.
Argint nu mint în chihlimbar
E marea neagră plânsă-n val
Lumina asta cade strâmb
Pământ ne cheamă sub pământ
Nisip defel și fără rost culeg
Sensul versurilor
The song explores themes of existential questioning, loss, and transformation. It uses imagery of amber, the sea, and earth to convey a sense of being trapped, yet also hints at the possibility of finding meaning within this state. The lyrics suggest a journey of self-discovery through pain and reflection.