două spre zece spre infinite
picături dintr-o ploaie
recen-au ce alege, albastru
ecou pierdut în orizont îneacă
dansul acestor
cuvinte-imbold inversate
sunete agonice dau totala libertate faptelor demonice. nu respiri, nu obosești, nu gândești,
auzi doar tobe în străfunduri
acolo trăiești, o fiară bolcată-n
groapa din vise nu mai sapă cu
speranța căilor deschise. și mâna
de altă dată a fost sfâșiată dar neuitată
Sensul versurilor
The song explores themes of existential despair and the struggle to find meaning in a seemingly infinite and indifferent world. It speaks of a lost echo, demonic acts, and a beast trapped in a pit of dreams, suggesting a sense of hopelessness and the fading memory of a better past.