În liniștea de noapte și de vise,
Amurgul țese trombele-i de fum.
Pe pajiști sunt miresme de narcise,
În aer: vis, culoare și parfum.
Ard flăcări vii pe creștete de dealuri,
Sub străvezii lăuntruri de cristal;
În depărtări sclipirile de valuri
Au licăriri de lame de pumnal.
În pacea asta calmă și divină,
Cu arome senzuale de serai,
Cum cresc acorduri vagi de violină
Și pier în noaptea limpede de mai!
Nu-i parfumatul cântec ce pe clape
L-am fost cântat pe vremuri amândoi;
Ci-i noaptea ce coboară peste ape
Cu fâșâit de surse și de foi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă idilică, plină de parfumuri și imagini vizuale puternice. Tonul este contemplativ și ușor melancolic, evocând amintiri și o stare de visare.