Stefan Augustin Doinaş

Stefan Augustin Doinaş – Satul

de

I.Aici am fost întotdeauna-n centru.Cu ochiul spânzurat de-o stea, eram prea-nlănțuit pe verticală pentrua mai râvni vreo zare.Nici un ram,din câți copaci! n-ar fi putut să-ntindăo frunză spre-a-mi schimba ierbosul hram.Amiezele cu luciu, ca-n oglindă trăiau un alb delir de ciocârlie ce picură din cer și moare-n tindă.Ce nor de aripi în columbarie!Abia pornea din … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Frumusețea

de

Zeița frumuseții se preschimbăîn lucruri. Iată-i pântecu-n ulciorși gura într-un fluier de feciorșoptind silabe-ntr-o uitată limbă.Din piatră scoate-un sân ațâțător,cu iederă-nflorește poarta strâmbă.Femeia despuiată-i ca o trâmbăde flăcări – arde ochii tuturor.Dar vine-un timp când orice templu moare,statuile decad, se sparg ulcioare,iar trupurile se topesc pe-alei.Când toate se știrbesc și se dărâmă,ea se preschimbă-n cioburi … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Rânced

de

O, farisei și orbi ai Logosului mort,v-am demonstrat banalitatea faptei voastre ruginite,lipsită de vreun rezultat al duhului sublim.Prea ați gonit pe strada plină de arderea cretină-a desfrânăriiși prea v-ați convertit în crepitațialăcustelor pustietoare,pentru-a găsi acum, în capete de mort,alean de fluturi.Vedeți?Pereți subțiri ai râncedului din prezentne întrelasă această noimă coloratăa ospiciului creat.Sunteți miracolul a ceea … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Jurământul Mincinos

de

Elanul acelor cuvinte fu plânsde păsări, iar umbra păscută– în iarba grădinii uitate – de-un mânzcu botul sub foi de cucută.Ecoul acelor silabe fu spartde liniști, iar umbrele ștersede-amurguri pustii lâncezând peste gard,de tunete seci, de averse.Iar semnul acelui sărut fu purtatde el și de ea – o viață:la el, cicatrice pe-un zâmbet surpatla ea, … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Jurnal de Bord

de

Să nu vorbim de cei care-au săritdin luntre, ca să ajungă mai devremela țărm: sunt niște diletanți ai morții.Noi însă, pasagerii cu vocație,ne îndeletnicim cu diferiteafaceri, dintre care cea mai bunăe creșterea. Da: creștem, devenindtot mai flămânzi de nemurire. Uniise și realizează. Ce plăceresă-i vezi crescându-și numele în lemnulde pin al luntrii! Unii dintre eipăzesc … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Pădure Funerară

de

Când piere luna după munții vineți,câmpia tace, râurile dorm.Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,păduri adânci cu foșnet uniform.Pământul se-nvelește-n haină sumbră.Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,izvoare, licărind adânc în umbră,cu litere-argintate se înscriu.Pădure, plai cu vaste osuare,spre ce tărâm de liniști mă atragi?..Ca veștede coroane mortuarefoșnesc asupra mea stejari și fagi.

Stefan Augustin Doinaş – Pecetluiește Cu Surâsul

de

Pecetluiește cu surâsul tăutot ce-a intrat, dintr-un capriciu-al clipei,în raza vizuală ce mă scaldă:un smalț s-acopere, precum o valvăpăstrând în sine, firul de nisipdin care agonia scoicii scoateo perlă..Restul e supus încetei,inexorabilei pieiri!Surâde-mi,ca fața mea să treacă-n țara umbreiasemeni pergamentului pe cares-a copiat un aforism străin..

Stefan Augustin Doinaş – Lene

de

Prin papură și sălcii plângătoareamiaza cade-n ape, fulgerând.Ca mlaștinile ne-am umplut de soareși de întunecime rând pe rând.Parcă de veacuri stăm așa-ntr-o rână:trec păsările către sud și vin,și-un alt popor trăiește sus pe munte,și-aceeași ciocârlie cântă-n vânt,și stelele pălesc la noi pe frunte,și nu găsim în veac niciun cuvânt.Închiși în noi, ca semnul într-o carte,tânjim … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – O Balanță de Spumă

de

În balanța de spumă a prunilor, seara,nebătută erai, ca o inimă-n rouă.Cum venea-nverșunându-se taurul: frunteaizbucnea delirant printre coarnele-i negre,ca o viespe închisă-ntr-o tobă la nuntăse rotea împungând o mireasmă, un abur,tremura în obscura-i, păros-învelităexultanță a focului lacom de ierburi,asurzând sub freneticul tropot de astre!.Am visat. Poate-un veac. Am văzut că la moarălibelule se-adapă în lâncede … Citește mai mult