Stefan Augustin Doinaş – Alegoria Ușilor

Uși ce conduc spre alte uși – părinții
scârțâie din țâțâni, iar vântul mută
pragul copiilor în altă țară.
Perfect. Și-acuma trebuie, iubito,
să recunoaștem, în ce ne privește,
că musafirul nostru de-astă noapte
(tu știi – mai bine decât mine – cine)
plecând în grabă mare, atențiune
a-ntors mânerul: LIFTUL E DEFECT.
Din ciclul „Alter ego”, vol. „Opere ale literaturii române”, Editura Național, 2000

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de tranziție și schimbare în cadrul familiei, folosind metafora ușilor ca simbol al trecerii de la o etapă la alta. Sugerează o ruptură sau o problemă neașteptată care blochează evoluția naturală a lucrurilor.

Lasă un comentariu