Pornit din satul unde se născuse,
ajunse iar în satul său; călare
ieși din el, și iar intră pe strada
copilăriei. Între timp, obrazul
se scofâlcase. Întâlni copiii
copiilor ce-aveau ca tați copiii
cu care s-a jucat de-a baba oarba.
Atunci, descălecând, zări mireasa
dormind în iasomie. Hărți boțite
de piele i se dezlipeau din palmă.
Piatra țipa sub calcaneu, medalii
și ciocârlii îl asurzeau. Berbecii
izbeau în porți, curgea pe uliți grâul;
andrele cât molizii, rășinoase,
lucrau în aer, împleteau miresme.
Fu întrebat de unde e. Răspunse:
„Născut, crescut, trăind în Utopia”.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema întoarcerii la origini și confruntarea cu trecerea timpului. Protagonistul se întoarce în satul natal, unde amintirile copilăriei se amestecă cu realitatea prezentă, creând o viziune idealizată, o "Utopie" personală.