Stefan Augustin Doinaş

Stefan Augustin Doinaş – Pădure Funerară

de

Când piere luna după munții vineți,câmpia tace, râurile dorm.Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,păduri adânci cu foșnet uniform.Pământul se-nvelește-n haină sumbră.Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,izvoare, licărind adânc în umbră,cu litere-argintate se înscriu.Pădure, plai cu vaste osuare,spre ce tărâm de liniști mă atragi?..Ca veștede coroane mortuarefoșnesc asupra mea stejari și fagi.

Stefan Augustin Doinaş – Pecetluiește Cu Surâsul

de

Pecetluiește cu surâsul tăutot ce-a intrat, dintr-un capriciu-al clipei,în raza vizuală ce mă scaldă:un smalț s-acopere, precum o valvăpăstrând în sine, firul de nisipdin care agonia scoicii scoateo perlă..Restul e supus încetei,inexorabilei pieiri!Surâde-mi,ca fața mea să treacă-n țara umbreiasemeni pergamentului pe cares-a copiat un aforism străin..

Stefan Augustin Doinaş – Lene

de

Prin papură și sălcii plângătoareamiaza cade-n ape, fulgerând.Ca mlaștinile ne-am umplut de soareși de întunecime rând pe rând.Parcă de veacuri stăm așa-ntr-o rână:trec păsările către sud și vin,și-un alt popor trăiește sus pe munte,și-aceeași ciocârlie cântă-n vânt,și stelele pălesc la noi pe frunte,și nu găsim în veac niciun cuvânt.Închiși în noi, ca semnul într-o carte,tânjim … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – O Balanță de Spumă

de

În balanța de spumă a prunilor, seara,nebătută erai, ca o inimă-n rouă.Cum venea-nverșunându-se taurul: frunteaizbucnea delirant printre coarnele-i negre,ca o viespe închisă-ntr-o tobă la nuntăse rotea împungând o mireasmă, un abur,tremura în obscura-i, păros-învelităexultanță a focului lacom de ierburi,asurzând sub freneticul tropot de astre!.Am visat. Poate-un veac. Am văzut că la moarălibelule se-adapă în lâncede … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Poetul-Martor

de

Eldoar un silf în zeghepoticnitde rana florilorcare-au icnit.El știe:toate vor veni din nou –și cel scăpat din cușca lui de aurși cei ce nu pot sta-n picioareși mângâioasa melopeea celor care-ngenuncheazăși ora careieribătea întru mărirea ceasului de mâine.El știeși de-aceea tot întreabă:ce vor găsi?ce vor găsi?ce vor găsi?.Orbiredin tăiș de bricisă-i dați voiParce!.El are prea … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Trandafirul Negru

de

În Țările de Jos, într-un vechi burgîncins cu holde arse de pelagră,un grădinar visă într-un amurgun straniu trandafir cu floare neagră.Și ani de-a rândul visul lui rămasedeasupra casei, ca un cer închis;iar păsările, când veneau sfioase,zburau cu aripi fragede prin vis.Dar ochii lui și mâinile în friguripăliră lent sub zări verzui, iar elmereu se aplecă … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – La Mijloc de Iunie

de

Ce vânt ne ia tihnaȘi-ar vrea să ne-o spulbereCu-această odihnă-acântării în pulbere?Sorginte de-alamePe liră și sabieUn geniu n-adoarmeÎn colb ca o vrabie.Priviți – ce stâlpareLa mijloc de iunie!Poetul dispareMușcat de-o petunie.Dar sabia-lirăvibrează la vămileSub care expirăarhonții și vremile.Doritele leacuridin stele și muzeiubirile-s fleacuriotravă pe buze.

Stefan Augustin Doinaş – Septembrie

de

Cuțit de-argint prin inima-mbuibatăa lui Septembrie. Melodioscălătoresc alămuri și, deodată,se lasă cu un semiton mai jos.Dar ce lumină încă!.. Viespi avideasediază dulcele: scânteipe suprafața unei sfere care-nchideun gol de noapte în preaplinul ei.Vom fi – sau nu? O mistică merindede zbor întors ni se oferă-n vânt:ca mărului, în vreme ce aprindedistanța dintre creangă și pământ.1969

Stefan Augustin Doinaş – În Așteptare

de

Dacă-aș putea să prind în scobituraurechii mele zgomotele toatede pe pământ – aș auzi și pasulcu care-mi dai târcoale de departe.Ori, poate, stai de mult în fața mea;dar ești atât de mare, că prin zareafăpturii tale ce cuprinde totulzăresc pe țărmuri cerbul cu coroanade coarne-mpărătești incendiateși-n urma lui, sub ramuri, vânătorulțintindu-l și-așteptând să se desprindăunul … Citește mai mult