Da, da,
Adevărat,
A venit zicătoarea și mi-a zis
„Dă-mi repede un os”
Și tare m-am bucurat
Căci prea de tot uitasem
Doamne
Apocalipsa.
Luntrea mea naviga pe marele
Fluviu de spălături
Scurse duios de zicătoare
De pe punțile celor două-trei
Cargouri
Care transportau Istoria.
Dar unde-o duceau Dumnezeule?.
Nu contează!
Nu contează!
Zicea osul micșorându-se.
Iar zicătoarea s-a dezbrăcat
Era obosită
Și s-a culcat sub masă.
Și-acum sforăie
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune onirică bizară, în care o zicătoare cere un os și aduce aminte de apocalipsă. Luntrea personajului navighează pe un fluviu de spălături, iar istoria este transportată către o destinație necunoscută, sugerând o perspectivă absurdă asupra evenimentelor.