Se ține cineva de umbra mea,
de umbra umbrei mele, de o umbră
de gradul trei, ce mi-a-nflorit în suflet.
Când dorm, găsesc culcușul încălzit.
Când mă trezesc, e unul și mai treaz
care-a sorbit cuvintele și-mi lasă
găoacea lor – să spun așa cum spun,
un adevăr pe care el îl știe
mai bine decât mine și pe care
l-a-ntors pe dos și l-a-nvelit în zdrențe.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema alter ego-ului, o entitate care se hrănește cu esența și adevărul protagonistului, distorsionându-le și prezentându-le într-o formă alterată. Această entitate preia controlul asupra cuvintelor și percepției realității, lăsând protagonistul golit de propria voce.