Stefan Augustin Doinaş

Stefan Augustin Doinaş – Eu și Vechii Greci

de

Am refăcut din marmură, și-apoisuflând, din carne, brațele lui Venus,iar răsuflarea ei m-a răcorit;la pas, am întrecut pe-un drum de țarăurnirea-acelei broaște ce-l țineape-Achile-n lanțuri; în sfârșit, învins-ampe Chiron în înțelepciune șipe-Orfeu în lupta sunetelor pure.Dar vai! n-am izbutit să dobândescconvingerea de fier că toate-acesteachiar sunt cu putință..Eu și vechii grecicu totul altfel ne trăim … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Vânătoare de Şoim

de

Vânătoare de şoim.În zori de zi când cea din urmă steaEste sătulă de isprăvi nebuneUn prinţ al vânătorii povesteaŞi-un gramatic nota ce i se spune.„Mai mare-n evul ce mi s-a predatO altă întâmplare nu există”– Mărite domn! Am un condei ciudat:În loc de „mare”-a scris cu lacrimi „trista”„Afară astrul zilei neclintitSună din bronzuri vechi ca … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Elegie în Gama Majoră

de

Să nu-ți faci chip cioplit din mineși nici să nu te-nchini sub fum înalt.Frumusețea mea de bronz păgân rămâneun idol pentru cerul celălalt.Săruturile-ndelung schimbatesă-ți înflorească azi altundeva,cu alte cântece-n vecinătate,cu alte tâlcuri în tăcerea ta.Plăcerile ca luntrile vopsiteși-au șters de ape botul lor rotund,iar clipa amintirii fericitee doar o scoică de sidef pe prund.Să nu-ți … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Diamantele

de

Se-așază anii peste noi, ca munțiipeste copacii prăbușiți în văi.Mocnește, fără aer, para nunții,iar ploile – căzute-n jurul frunții –carbonizează vechile văpăi.Dar cel ce mai târziu ar sta să sapeacest cărbune tragic și vibrantne-ar regăsi nevătămați pe ape,cu inimile scânteind aproapeca două boabe mari de diamant.Și ce frumos i-ar sta apoi să poarteaceste nestemate fără … Citește mai mult

Stefan Augustin Doinaş – Cronica Ființei Duble

de

Mi-am pus ființa dublă pe cântarErau egale-n patimă și-n harNătânga-n stângaÎnțeleapta-n dreaptaLa muzicăLa sabieȘi la țintar Apoi s-au dusEra-ntr-o zi de luniȘi toată viața au făcut minuniNătânga-n stângaÎnțeleapta-n dreaptaPrin iarmaroaceLa răscruciȘi sub aluni Acum zac pe pragul unei moriNătânga-n stângaÎnțeleapta-n dreaptaȘi fiecare-i strigă celeilalte!Mori!Ca două limbi ce joacă pe comoriLa locul unde se usucă fapta

Stefan Augustin Doinaş – Pasul Acela

de

Pasul acela, întraripatul,care nu era pas,neiertătorul, neîntrupatulfără popas,cel ce-n potir de sunet și rouăînflorind adormea,astru-nvăscând în dragoste nouăinima mea –pasul acela, palidul, unde-i?O, fragil, străveziu,zilnic mi-l fură-n cearcănul undeimarea, târziu..