Eu, fericit și plin de mulțumire,
ți-am biruit atâtea fapte crude,
dar astăzi, vai, pleoapele-mi sunt ude
și ți-am aflat puterile, Iubire.
Iar dacă pieptu-mi n-a mai fost țintire
săgeților deșarte și zălude,
azi poți să te răzbuni, Amor, crunt jude:
doboară-mă cu gingașa privire!
Cu pasărea ce-o scapă zvârcolirea
din lațuri și din curse, iar cu anii
sfârșește printr-o și mai tristă soarte,
mă-asemăn, doamnelor: mult timp iubirea
m-a fost cruțat de chinuri și strădanii,
spre-a-mi da, acum, o și mai aspră moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o recunoaștere amară a puterii iubirii, după ce inițial s-a crezut că a fost învinsă. Vorbitorul se compară cu o pasăre care, după ce a scăpat de capcane, sfârșește printr-o soartă și mai tristă, sugerând că iubirea, cruțătoare la început, aduce acum o suferință mai profundă.