Luis Vaz De Camoes

Luis Vaz De Camoes – Dulci și Clare Ape ale lui Mondego

de

Dulci și clare ape ale lui Mondego,Răgaz al amintirii fericit,Unde lunga speranță-n mod perfidM-a dat orbirii fără doar și poate.Da, mă despart de voi; dubiu nu-ncapeMemoria, care m-a regăsitNu va lăsa schimbarea s-o resimt,Pe cât mă duc, pe-atât sunt mai aproape.N-are decât Fortuna astă rarăUnealtă zisă suflet să o piardă,Ofrandă mării, vântului momeală.Dar sufletul, de … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Curg Tulburi Apele Deste Râu

de

Curg apele acestea-ntunecate,Care din cer, din munți, se-nvolburară;Câmpiile-nflorite se uscară,E frig, iar valea n-o mai poți străbate. Trecu și vara, arșița-ntre alte,Lucruri cu alte lucruri se schimbară;Sorții perfizi de-acum abandonarăLegile lumii haosului toate. Timpul își are ordinea lui clară;Dar lumea nu; ea își pierdu măsura,De Dumnezeu lăsată în uitare. Păreri, uzanțe, întâmplări, naturaFac despre viața … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Prin Temnițe Adânci

de

Prin temnițe adânci un timp m-am perindat,Pedeapsă cuvenită vinovăției mele;Încă și-acum târând, duc lanțurile grelePe care Moartea, făr’ s-o vreau, le-a sfărâmat.La existența fără griji am renunțat,Căci Dragostea ritualuri, ofrande, nu ne cere;Exil văzut-am, sărăcie și durere;Îmi pare că așa-mi fu mie destinat.M-am mulțumit cu ce-i puțin, aflând cumvaCă mulțumirea era-n sine păcătoasă,Doar ca să … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Sub Piatra-Aceasta Zace Îngropată

de

Sub piatra-aceasta zace îngropatăDin lume cea mai nobilă făptură,A cărei viață, doar din pizmă pură,De Moarte prea curând i-a fost furată.Fără respect pentru-astă delicatăDulce lumină, care noaptea-obscurăO făcea zi, și-a cărei anvergurăPunea în umbră a Soarelui paradă.De Soare ai fost pusă-ngrozitoareMoarte, să-l scapi de cine l-a umbrit;De Lună care, în față ei, pălea.Cum de-ai avut … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Ilustre O Dâră a Ramurii Dos Meneses

de

Meneses, falnic și ilustru neam,Căruia Ceru-n toate cumpănit(Ce nu dă greș nicicând), i-a hărăzitSă poată rupe scutul musulman.Sfidând Fortuna și-al ei curs viclean,Mergeți unde Destinul v-a pornit;Dați Mării Eritreei foc, fiindNoua lumină pentru Lusitani.Și țineți piept cu-o forță atât de marePiratului, încât să se-nspăimânteGedrosia și țărmul taproban.Schimbați Strâmtorii-arabe a ei culoareCa roșul Mării Roșii să … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Un Mover D’Ochi Blând și Pios

de

Blândă mișcare-a ochilor, pioasă,Făr-un motiv anume; un zâmbet blând, onest,Și el forțat aproape; un dulce, umil gest,Lipsit de vreo pornire bucuroasă.Plus o dorință mută și sfioasă;Un grav mod de repaus și modest;O pură bunătate, manifestIndiciu de trăire sufletească.O îndrăzneală-ascunsă; o blândețe;O teamă fără vină; chip senin;O lungă suferință, acceptată.Aceasta fu divina frumusețeA Circei mele, magicul … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Verzi Sunt Câmpiile

de

Verzi sunt câmpiile,Ca lămâia-s ele;Tot verzi privirileInimii mele. Câmp, care-și expuneVerdele splendid;Oi, care-ați primitDe la el pășune,Din ierbi vă mențineți,Vara răsar ele,Eu din amintirileInimii mele. Turme care paștețiȘi dați mulțumire,Rostul vostru bineNici că îl cunoașteți;Ceea ce voi paștețiNu sunt ierburi ele;Sunt haruri din ochiiInimii mele.

Luis Vaz De Camoes – Vos Nimfe de pe Gangetica Espessura

de

Voi, Nimfe de pe Gange, laolaltă,Cântați-l suav, blând forță dând cântăriiPe-un mare Căpitan, pe care zoriiL-au apărat de noaptea-ntunecată. A apărut atunci o mare-armată,Din Istmul aurit locuitoriiVrând să-i gonească-n marginile zăriiPe cei puternici, mai presus de soartă. Dar Leul, cu un pâlc de oameni doar,Pe cât de rea, pe-atîta de stupidăMulțime-o pedepsi, frângându-i vlaga. De-aceea, … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Fiu-S-a O Inimă De Mult Izbentă

de

Inima se-ncrezu, de sine multPrea plină, cu-atâta cutezanță,Într-o iubire-atât de fără șansă,Trăind un așa chin nemaivăzut.Dar ochii mei pictară-n amănuntAlți ochi întrevăzuți, ca într-o transă,Că rațiunea martoră, de groază,Fugí, lăsând câmp liber ăstui gând.”Cast Hipolit, care ai fost cumva,De Fedra, mamă vitregă, dorit,Care ce e respectul nu știa!.Prin mine-Amor răzbună cinstea ta;Dar o răzbună-atâta de … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Senhor Joao Lopes, O Meu Baș Status

de

Senhor João Lopes, umilă starea mea,Ieri am văzut că urcă în rang atât de-nalt,Încât domnia-ta, de-o lume-nvidiat,Numai cu mine locul să-l schimbi ai prefera.Văzut-am chipu-acela, suav și fin era,Ce mulțumire și necaz ți-a provocat,Cum vocea-n vânt atât de dulce și-a lansat,Că aerul în juru-i senin și calm părea.Văzut-o-am în vorbe puține exprimândCât alții-n mult prea … Citește mai mult