Vreau trista dimineață fericită,
Plină de milă și de-amărăciune,
Atâta timp cât mai e dor în lume
Să fie permanent sărbătorită.
Doar ea, când calmă și împodobită
A răsărit, dând lumii-un clar anume,
Văzu cum pierea-n zori o uniune,
Ce nu s-a vrut vreodată despărțită.
Doar ea văzu pe-oricare dintre fețe,
Cum lacrimile toate, înșirate,
Se transformau în fluvii de tristețe.
Tot ea văzu cum vorbe-ndurerate
Puteau să facă focul să înghețe,
Dând un răgaz iubirii condamnate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață tristă, martoră a unei despărțiri dureroase. Versurile exprimă regretul și amărăciunea pierderii unei iubiri condamnate, transformând lacrimile în fluvii de tristețe.