Johann Wolfgang Von Goethe – Pagina 7

Viața Nețărmurită

Dintre elemente, praful / L-ai știut dibaci supune, / Hafiz, când în cinstea dragei / … →

Hai, ascultă de-al meu semn! / Fii isteț și fără frică, / De-anii tineri să … →

Și mă privește lung! Orice privire / A ei vestește-o dulce promisiune. / Doar c-un … →

De ce mă-ntorc întruna la hârtie? / Să nu mă-ntrebi prea hotărât, iubite: / De … →

Lampa-mi aprinde, băiete! – „Încă-i lumină! Feștilă / S-ardeți în van, și ulei? Nu trageți … →

Plete! Închisoare nouă! / Rob vă sunt pentru vecii. / Nu mă-mpotrivesc eu vouă, / … →

În ochii mei, privirea ta cea plină, / Sărutul gurii tale pe-a mea gură, / … →

Splendid răsună când poetul / Ba cu un soare, ba c-un rege se compară / … →

Primește acest gaj pe care / Chiar mâna mea a fost în stare, / Cu … →

Dacă mi-ești dragă eu nu știu / Doar chipul tău străluce viu / Și zilnic … →