Johann Wolfgang Von Goethe

Răsăritului de Lună Plină

Dornburg, august 1828. / Vrei să mă lași de-ndată! / Ce-aproape îmi erai! / Zarea-n … →

În numele acelui, ce însuși s-a creat / Din veci drept creatoare chemare neîncetat; / … →

Un ghiocel / Ieși din pământ, / Devreme, și flori / Dădu în curând. / … →

Roșu de furie nu e comedie, / Îți spun verde-n față că / Ești o … →

De ce hârtiei vești din nou voi da, / Iubite, nu-ntreba prea hotărât; / N-am … →

Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată / Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală. / … →

Frunzulițe, flori, puzderii, / Să mă mângâie vin, blând, / Tineri zei ai primăverii-n / … →

„Sfântul Ioan în Noroi” se cheamă-o biserică… Iată / Zic că Veneția, azi, e sfântul … →

Mai departe? Iar schimbi locul / Când ce-i bun e-n jurul tău? / Cată doar … →

Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. … →