Johann Wolfgang Von Goethe

Dornburg

Septembrie 1828. / Când în zori grădină, munte / Se desfac din văl de ceață … →

Să știi că jos mătușa stă la pândă / Și-mi numără minutele-n tăcere; / Gândindu-se … →

Ce-mi place-aici nu știu anume, / În strâmta, prea mărunta lume, / Sunt prins de-o … →

Nu știu ce e, de ce mi-e drag, / De-acest mărunt și-ngust meleag, / Ce … →

Ce dumnezeiască grădină din gol și pustie răsare, / Crește, e vie și-n fața-mi străluce-n … →

Privighetoarea, de-a plecat, / Se-ntoarce-n primăvară, / Să cânte: multe n-a-nvățat – / Străvechi, dulci … →

Cum de, pretutindeni, omul / Se tămăduiește? / Orișicui i-e drag de zvonul / Ce … →

Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci? / Nu-i de mai mare folos inimi … →

Să nu-mi ceri cuvântul, ci tăcerea. / Căci în secret stă datoria mea; / Să-ți … →