Atunci cântă cocoșul. Ea degrabă
Țâșni din cuverturi să-și ia veșmântul,
Și, regăsindu-se ciudat, se-ntrebă
Clipind din ochi, dar ne-ndrăznind cuvântul.
Iar când pieri, frumoasa ei podoabă
Încă-i rămase-n ochi, fugind ca vântul.
Se-aude-un corn, trăsura îl așteaptă,
Către iubită-n pas domol se-ndreaptă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață după o noapte de iubire, marcată de plecarea iminentă a persoanei iubite. Versurile exprimă un sentiment de nostalgie și regret, surprinzând ultimele momente înainte de despărțire.