Versuri corectate și adnotate
Aur vegetal.Atâtea chipuri aurul mai are,Precum l-am adunat din câmp ades,Cel din tăria verilor cules,Din liniștea amiezelor solare.Acum lumina capătă-nțelesCu mult mai spornic, mai adânc, mai mareȘi fiecare boabă de sudoareZidită-n truda oricărui cules.Miraculosul gând învrednicit.Minunea din aceste-au zării,Cum alta-n lume mai frumoasă nu-i,Lingouri strălucind la temeliiDoar în tezaurele celor viiMereu sunt roadele pământului.
Îmi plac oamenii care mă neliniștesc,mă fac să mă văd deodatăgrozav de închipuit și de gol,forțându-mă să mă schimb,să mă caut înfrigurat.Îmi plac oamenii care mă neliniștescpentru că eu însumisunt asemenea lor,și-adeseori chiar pentru ei devinneliniște profundă,arătându-le astfel mult mai adâncdragostea ce le-o port.
Din nou să punem ordine în gânduri,să mai gândim odată ce-am gânditcu un cuvânt mai lin şi-ncetinit,dând loc priveliştii de printre rânduri.Din tot ce inima mi-a doveditun ram, un spic să scot la vârf de cânturi,mormane de păduri şi de pământuriînalte-n urma mea am cheltuit.Să fie limpede acum foşnirea,să fi înduplecat încremenireacu-o patimă, cu-o linişte, … Citește mai mult
Am visat un cer înstelatCu stele limpezi până la înduioșareIată, ți-am spus luându-te de mânăUnde se află, cum aratăConstelația firului de iarbăConstelația firului de grâuConstelația codrului înverzitConstelația blândei livezi amurgiteConstelația salcâmului și-a teiului înfloritȘi departe, în depărtare, constelațiaDragostei tinere, a iubirii statornicePrivește constelațiile culorilor cum coboarăDin văzduh pe pământ într-un tact legănat
Presentiment.De azi ceva se-ntâmplă printre stele,înfiorateDe un tainic puls şi-n arboriiDin care am fost smulsRetrase-s iarăşi simţurile mele.La pândă cu sămânţa stau ascuns, Rotindu-şi cerurile mult mai grele, Să-mi cadă-a beznelor străveche piele Când sunt de firul ierbii străpuns.La ţărmurile cele-ndepărtate,La cei doi poli lipsiţi de greutate, Planeta primăverii iar răsareŞi nu ştiu-n care trup … Citește mai mult
Fluier de os, axă a Lumii,fior al golului făcut să sune,pe trunchiul tău pământul se învârteşi stelele pocnind în noapte.La baza ta trântiţi în iarbăŞi-n inimile lor înfipt mocanii,Mioritic tot te mai audŞi dacă vârful tău deasupraSe termină undeva de bună seamă,zeii au lăcaş acolo şi sorii cum te-nconjoară.Din toate părţile deodată eştiTu singur ţie … Citește mai mult
Aceste păsări cresc din mineLa început au numai ciocul ascuțitMă devorează-ncet pe dinăuntruFiecare izbitură-n carnea meaLe-adaugă o pană la aripă.Împădurit de păsări albe suntAcum, ai zice, vor zburaȘi va rămâne-n urmăPrelungii lor ninsori inverseCu țipetele-asurzitoareO insulă de calcar singuratecă.Dar nu se pot de mine despărțiSunt unica lor hranăȘi cât mai am un fir de sângeLe … Citește mai mult
Seri albastreAdăstați puținPe marginea inimii noastreCea mai lipsită de venin.La rădăcina ierbiiCe tineri sunt șerpiiȘi parcă-nviemȘi parcă murim.În astfel de seriNu se mai poate vorbiDecât despre nemurire.Preacuratelor toateÎn asemenea seri de-naltă nuntireÎn limpede șoaptă vorbi despre murire
cineva, dormind, te viseazădin visul lui te-ai născutaltfel nu pot să te-nchipuiatât de fără contur de frumoasă.cel care singur te viseazăși-n raza căruia te miștie poate-ascuns în iarba-nseratăori în nisipul înroșit de lună plinăîn algele ținând pe trunchiuri marea.tu nu poți fi decât visatăprea mult te tulburi uneoricând cel care-ți dă viață-n vise-aproape gata să … Citește mai mult
Ceremonial.Ce bine-i uneori să fie noapteCe bine-i uneori să fie întunericDoar nu pot suporta întotdeaunaSă-mi vezi fața.Și nici acum nu pot dormiSunt nori îndepărtațiCe se formează ori se mai rupeDe pe-orbită în univers vreo stea.Și trebuie în lume cinevaSă stea de veghe să cumpăneascăTotul în tăcere când sarea oaselor absoarbeRouă mai repede să vină zorii.Plutesc … Citește mai mult