Îmi plac oamenii care mă neliniștesc,
mă fac să mă văd deodată
grozav de închipuit și de gol,
forțându-mă să mă schimb,
să mă caut înfrigurat.
Îmi plac oamenii care mă neliniștesc
pentru că eu însumi
sunt asemenea lor,
și-adeseori chiar pentru ei devin
neliniște profundă,
arătându-le astfel mult mai adânc
dragostea ce le-o port.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor interpersonale și impactul pe care îl au asupra dezvoltării personale. Vorbitorul apreciază oamenii care îi provoacă, deoarece aceștia îl forțează să se confrunte cu propriile imperfecțiuni și să evolueze. În același timp, recunoaște că și el poate provoca neliniște celorlalți, ca o formă de a-și arăta dragostea și de a-i ajuta să se cunoască mai bine.