Aur vegetal.
Atâtea chipuri aurul mai are,
Precum l-am adunat din câmp ades,
Cel din tăria verilor cules,
Din liniștea amiezelor solare.
Acum lumina capătă-nțeles
Cu mult mai spornic, mai adânc, mai mare
Și fiecare boabă de sudoare
Zidită-n truda oricărui cules.
Miraculosul gând învrednicit.
Minunea din aceste-au zării,
Cum alta-n lume mai frumoasă nu-i,
Lingouri strălucind la temelii
Doar în tezaurele celor vii
Mereu sunt roadele pământului.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bogăția pământului și roadele muncii agricole, văzute ca un tezaur prețios. Autorul exprimă recunoștință pentru frumusețea naturii și valoarea efortului depus în cultivarea pământului.