Versuri corectate și adnotate
Când alte universuri mă cheamă sau le chem,De-o nostalgie cruntă adânc oftez și gem,Căci știu atât de bine că din același lutȘi trupul meu și Calea Lactee s-au făcut,Că din aceeași piatră cândva am scăpăratLuceafărul de ziuă și ochiul meu curat,Și nici măcar o clipă eu nu mă mir că potSă țin pe creanga asta … Citește mai mult
Te-ngrijorezi că ochii și creierii se cern?În energia lumii doar ești și tu etern!Presimți spre ce noianuri de energii te-ndrumi,Când știi că doar un singur atom conține lumi?Când clopotul va bate pe dealul udeștean,Eu o să fiu departe în cerul de mărgean,Dar nimeni n-o să vadă cum trece peste pomi,Din pieptul meu, o ploaie de … Citește mai mult
S-a înserat pământul! Te-aștept, iubita mea,Să-ți lumineze ochii și azi întâia stea!Ca pe-un drapel în flăcări închipuirea-mi du-mi,Căci s-or ivi în spații curând potop de lumi!Ca iarba-n legănare ți-aud ușorul mers!Noi vom pleca alături. Spre care univers?Cât vom străbate drumul cel fabulos de sori,Ne vom trăi viața de mii și mii de ori!Cât vom ședea … Citește mai mult
Cum îmi plecam privirea în linul clar-fantasm,Mă răsfrângeam deodată în şapte lumi de basm.N-am pomenit minune mai mare, ani de țânc.Avea fântâna şapte ecouri în adânc.Şi cum dădeam un chiot spre cerurile ei,Țâşneau şapte ecouri ca şapte porumbei.Parcă te văd, Rafiră, cum râzi şi mâna-ntinzi,Spre steaua picurată în clarele oglinzi.Şi cum ținteai cu piatra uşoarele … Citește mai mult
E noapte pe pământuri și pân’ la galaxii!Frumoaso, cu marama de borangic să vii,S-o potrivim pe iarba adâncilor grădini,Asupra-i să se cearnă luceferii senini.În infinitul spațiu, de cine știe când,Maestrul timp, la roata fantastică lucrând,Planete șlefuiește în site și tipsii,Și pulberea se-ntinde în urmă, galaxii! II.O, parcă văd în altă planetă, colo-n hău,O fată stând, … Citește mai mult
Spre a vedea cât m-a slujit silința,Îngăduiți-mi, voi, vecini și unchi,Să vă depun, cu toată umilința,Această cărțulie, la genunchi.Doar datorită ție, bună mamă,Eu, Eusebiu, fiu de opincari,Acuma stau la masă cu domni mari,Și uit de unde vin și cum mă cheamă.Și trebuia s-ajung doar popă-n sat,Să cânt la morți, să beau la cumetrie,Dar am ajuns … Citește mai mult
Nu pot uita urcușul de-atuncea legendar,Mereu mai sus, spre boldul luceafărului clar!Se tot spunea că păsări cu ochii de opaliS-ar fi aflând în plopii înalți, monumentali.Și eu, văzând spre zorii cu-naltele vâltori,Cum au zbucnit la ceruri un rând de zburători,M-am avântat, și plopii am prins a-i cuceri,Fărâmă cu fărâmă, în fiecare zi!Cu cât mi-era mai … Citește mai mult
Se însera. Stăteam singur pe dealul meu natal.S-a auzit în preajmă un foșnet stins de șal.Eram în largul lumii ca un atom pierdut.Când ai venit, tot cerul de astre s-a umplut!Tăcuse universul ca la un semn. CurândSe auzeau în preajmă doar ierburile crescând.Tăceam. Apoi și firul de iarbă asculta,În sfere depărtate cum cântă cineva.Așa de … Citește mai mult
Să aflu adevărul, și sus în munți am mers…A cui e oare mâna ce tese-n Univers?Acuma știu – de lucru când iar s-a apucat,Să teasă și să-ntindă pe cer ștergar vărgat.Ea lasă draperia de nouri drept în jos!E, tunetul, bărbatul ce pleacă mânios…Cât plouă, după nouri prin spate a trecutMulticolore fire, și-i gata de țesut.Mătăsuri … Citește mai mult
Pulsează marea vremii profund în tâmpla mea…Ascult târziu în noapte și o cunosc că-i ea.Când urcă prin artere și prin plămânii greiImense perioade din adâncimea ei!E drept că marea asta ne roade palul chip!Picăm la fundul mării, cenușă sau nisip.Dar câte viitoruri pulsăm, vâltori-vâltori:În nemurirea mării suntem nemuritori!Pulsează marea vremii! Înfiorat ascult,Cum se perindă evii … Citește mai mult