Eu nu știu unde merg – și nu știu
De ce mi-s pașii-așa de grei..
De-aceea, vântule prieten,
Cu tine du-mă
Unde vrei..
Eu nu știu unde sunt – și nu știu
De ce mi-s pleoapele-așa grele
Și-n care peșteră-ngropat-am
Sicriul fericirii mele..
Eu nu știu al cui sunt pe lume..
Fiindcă nici nu vreau să știu:
Nimic nu-mi pasă de-oi ajunge
În paradis sau în pustiu..
Căci sufletu-mi zdrobit de chinuri
Nici unui zeu nu se închină..
Nimic nu-mi pasă de-oi ajunge
În întuneric sau lumină..
……………………….
Deci, haidem, vântule prieten,
Oriunde vrei, pe drumul sorții..
.. Precum m-am înfrățit cu tine,
Așa m-oi înfrăți cu morții..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde. Naratorul se simte pierdut și deconectat, căutând un sens într-o lume care pare să-l fi abandonat. El acceptă ideea morții ca pe o eliberare.