Eusebiu Camilar – Pagina 4

Doamne, Sunt Singur

Doamne, sunt singur. Auzi-mă. / Focurile toate s-au trecut. / Trâmbițele-nalte, zadarnic / răsună pe … →

Cum să nu umblu trist prin grădini? / Din coastele tatei cresc rădăcini. / Din … →

Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt, / Atât de diafane, din cer până-n pământ?. … →

Mărturisesc, să afle ai mei nepoți măcar: / Mi-au fost blazon opinca și bâta de … →

De unde vii cu sufletu-ntristat / Și unde mergi pe-aceste căi deșarte? / Ce glas … →

I. / S-a-nnoptat devreme și astăzi, și-i târziu, / Și nici un gând în cartea … →

Liniște, liniște.. / Trec cerbii prin ariniște.. / Ce zână le așterne oare / miraj … →

Mi-a spus aseară timpul: „Hai odată! / Oprește-mă la tine, – sunt o fată!.” / … →

Cu nourii tristețea prelungă se pierdu. / S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu. … →