Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Vântului

A-mprăștiat aroma primăveriiîn zări ce l-au primit plăcut surprinse,i-au mulțumit, cu inimile-aprinse,și l-au privit plecând, în pragul verii.Le-a mângâiat, în trecere, cu rouă,în dimineți mai reci și chiar în noapte,în zborul spre apus și miazănoapte,zâmbind spre stele ori spre luna nouă.Acum a obosit și nu mai poatesă-și ducă adierea lui plăcutăspre zările de-acum înconjuratede vânturi … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Trei Fix

E-aproape ora trei și mi-am propus,– chiar de îți va părea puțin ciudat –să vin la tine c-un sărut în pluspe lângă toate câte ți le-am dat.Va fi nu numai dulce, dar și lung,așa, cam cât un vis uitat prin nori,pe care-aș vrea să-l prind și nu-l ajung,căci fuge peste-un arc plin de culori.Și intră … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Nu Mai Ştiu

Nici nu mai ştiu de ce, în seara cândAm stat cu tine-n braţele din gând,Făcusem foc înalt la ceas târziu,Căci nu era nici frig şi nici pustiu.Erau atâtea stele peste noiŞi peste cortul nostru din zăvoi,Atâţia greieri într-un singur cânt,De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.Mă-ntreb şi-acum de n-o fi fost un visCe mi-a … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec Pe Struna Frunzei Ruginite

Într-o zi când Toamna se-alinta-n oglindă,Mi-am trimis privirea chipul să i-l prindăÎn strânsori de raze-nchipuind o plasăTrasă-adânc în suflet, să îi fie casăȘi să-ncerce-acolo focul să aprindăCât să-mi pară viața, iar, misterioasă.Gândurile-mi, toate, au înconjurat-oMurmurând întruna: “Vrei mireasă, iat-o! ”Nu-mi păsa de verde, nici de primăvară,Nu voiam nici vara să mă-ncingă, iară;Eu, cu Toamna-n suflet, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Zorilor de Zi

De mi-ar fi fost un vis frumos,L-aș fi visat, l-aș fi visat …Dar nu a fost! M-am deșteptatC-un iz de aer mlăștinos.De l-aș mai fi continuat,Aș fi umblat prin putregai,Pe-un drum ce n-ar fi dus în Rai…Din visu-acela, am plecat.Nu vreau să mă gândesc la el,Să trec de punte, s-o parcurg,Să văd, sub ea, cum … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Taina Pietrei de Prundiş

Ridicase vântul, dintr-un luminiș,Frunzele căzute întru veșniciePrintre mărăcinii unde-o bălărieÎși păzea hotarul propriului tufiș.Le-a urcat în slavă, le-a purtat pe susPeste lumea-n care toamna așternuseNoi culori, intense, parcă nesupusePictorului care-n ceruri le-a compus.Au trecut de norii plini de zile reciFulgerând a moarte înspre pământeni,Au trecut de codri tânguind jieni,Au zărit uitarea-n vechile poteci.Mai plângeau când … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Munte și Vultur

Curgeau pe coasta unui munte noriiCa un șuvoi de clipe-atât de reciÎncât nu le-a mai vrut drept călătoriiPe creste ce vor dăinui pe veci.I-a rupt, i-a destrămat, le-a dat semnalulPe care-un timp prea lung l-a amânatStrunindu-și, în adâncuri, arsenalulÎn zbucium de cutremure creat.A curs cascada albă spre o valeCu brazi ce apăreau în calea eiÎnveșmântați … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sfârșitul Poveștii Fără Sfârșit

E-o zbatere-n spațiul lipsit de poemedin vechiul capitol, e golul subitce vine și scrie-nainte de vremesfârșitul poveștii ce n-are sfârșit.Își urlă durerea o ultimă notădin tot ce-a rămas în pereții pustiiai inimii care-i acum doar o grotăce-nchide-n uitare mai vechi simfonii.Sfârșitul poveștii? Sfârșitul e-n moarte– poveștile-apun și-au un alt răsărit –iar zorii-mi anunță finalul departe,c-un … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Iatacul Norilor

O ceață deasă curge peste dale,pe-aleea-n care totu-i nemișcat,și face ca luminile banalesă pară candelabre-ntr-un palat.Iar la lumina lor, ca pe o scenă,o balerină-alunecă ușor,plutirea ei lăsând în urmă trenăprin aerul ce pare-acum un nor.E-atât de naturală, de frumoasă,în dansul pe o arie de vis,încât privirea-mi fuge, curioasă,spre scena care-n noapte s-a deschis.M-apropii și-o cuprind … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul Secret

Ea avea un secret și demult s-a gânditSă nu-l spună cumva, să-l păstreze al ei,Să nu-i fie doar vis ce i-a fost răsăditDe când încă n-avea-n părul ei ghiocei.Și revine la fel, dar nu-i e un coșmar,N-o trezește din somn, doar atât că-i ciudat,Poartă-n el un mister ce îi pare amar,Parc-așteaptă ceva ce, în timp, … Citește mai mult