Daniel Vişan-Dimitriu

Om și Deltă

E gol, din nou, vintirul. Mâna-i rece / încearcă să îl tragă. E prea greu! … →

Îți doresc, iubito, liniștea pe care / Zorii mi-au adus-o, la sfârșit de vis, / … →

De vrei să asculți a apelor șoptire / Și îți dorești să le-nțelegi trăirea, / … →

Iubito, îmi vei fi în brațe azi: / Apolo – eu, iar tu-mi vei fi … →

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute, / Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute, … →

Un glas firav, sub Soarele lui Marte, / Străpunge, scurt, o liniște de zi / … →

Prin gândurile ei, e-acum dezastru, / Înfrigurare, zbucium și acel / Pe care îl privise … →

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine, / Privindu-ţi silueta, indiscret, / Şi-ţi admiram … →

Amintirile mele sunt vii / și au prins rădăcini într-un loc / unde-atunci când apune … →

„A fost odată”, da, şi îmi plăcea! / Trăiam poveşti în marile castele / Sau … →