Daniel Vişan-Dimitriu – Dansul Frunzelor

Părea că-n ziua ceea își serbauIvirea-n muguri înșirați pe ramuriDin primăvara plină de balsamuriȘi de cântări ce tocmai se-ntorceau.Își îmbrăcaseră culori mai viiȘi se mișcau ca-n dans pe-o melodiePe care vântul își dorea s-o știe,Cu tot ce se-ntâmpla în drum a-i fi.Erau cuprinse-n vraja dansuluiȘi fluturau culori seducătoareCa el, în zbor și ca din întâmplare,Să … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Dansul Uitării

Ți-aș scrie și te-aș invitaÎn parc, pe vechile alei,Să ne-amintim de anii-aceiCând totu-n jur ne surâdea.Și te-aș privi, și m-ai privi,Așa cum o făceam cândva,Nemaigândind la altceva,Și-am alerga ca doi copii.Nu mi-ar păsa că frunze morȘi cad foșnind un ultim cântPlutind spre-un petec de pământCe le așteaptă răbdător.Acolo, de-ai veni, aș vrea,Sub frunze-n ultimul balans,Să … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Umbrele Trecutului

Trecut-au ani, dar umbrele se-ntindca și atunci când totul înflorea,mai tânăr, mai curat, mai mirosinda vers pe care cerul îl scria.Cuvintele i se scurgeau fierbințiîn raze încărcate cu fiorice scuturau petale și dorințipe-nsingurări de fluturi călători. Mai cad și-acum, pe umbre de-amintiri,visări din cerul timpului trecut,în stropii neuitatelor trăirice, în adânc de suflet, s-au născut.Sunt … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Colivia Temerilor

Nu poți să-nchizi un gând în colivieDe griji ori temeri care te apasă;Ea, pentru el, nu poate fi o casă,Doar închisoare poate să îi fie.Cât ar fi colivia de aleasă,Un vânt, în ea, nu ar putea să țieCând el nu vrea zăbrelele să știeCă-s gelozii ce-l țin ca într-o plasă.Nici fluturii albaștri n-ai a țineÎnchiși … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Aproape

Te simt mai aproape c-o viață,iar inima-mi bate în pieptlovind în pereții de gheațăce-o-nchid în destinu-i nedrept.Îți simt nemurirea prin stâncăși-aștept ca blestemul străvechisă-și piardă puterea căci, încă,mai cred în destine perechi.Eram într-o viață-mpreună,sortiți nemuririi în doi,dar neguri au vrut să răpunăiubirea sădită în noi.În viața eternă pe carenimic n-a putut să ne-o iaîmi ești, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Lumea Lui

Era din țara codrilor de piatră,Din munții-nalți, cu vârfurile-n cer,Și coborâse, mândru și stingher,În căutarea unui loc de vatră.Plecase din castelul de pe munte,Acolo unde legea le cereaUrmașilor: în neam să nu se-nfrunteC-un frate ce regatul moștenea.Netemător în marea aventură,În căutarea unei țări a lui,A renunțat la arme și armurăȘi-a coborât pe aspre cărărui.A mers, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Umbre

A fost odată… Mai putea să fieDe n-ar fi apărut o gelozieȘi-un gând ascuns ori un secret, cevaCe te-a îndepărtat, iubita mea.Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,Să îmi arunci iubirea într-o noapteÎn care s-a pierdut ca un sfârșitAl unei stele care-a strălucit.Au mai rămas doar semne de-ntrebarePrin gânduri străbătute cu mirare,Și vorbe nerostite ce-ar dureaDe s-ar … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Lacul Din Noaptea Minții

Sub Luna care se-ascundea, sfioasă,Luând, pe cerul nopții, norii scut,Se desprinsese, parcă din trecut,Decorul dintr-o margine mâloasăA unui lac sălbatic și temut.Era în timpul zilei o-ncântare,Un loc în care te abandonaiCa-n fericirea zilelor de mai,Dar noaptea îți crea înfiorare,Căci devenea opusul unui rai.Ducea-n adâncuri ochii triști de steleCe se-oglindiseră în apa lui,Iar de pe margini, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ulciorul Din Umbra Nucului

La capătul viei din deal,Mă așteaptă, la umbră de nuc,Ulciorul c-o apă cristalPe care de toartă-l apuc.Strâng buzele-n țâța de lutȘi sorb însetat, cu nesaț,Nectarul cu iz de trecut;Îl simt cum îmi prinde în laț.Atâtea din câte vuiesc,Le scoate din minte, dispar,Mă-ncântă doar clipa.. TrăiescȘi vreau să-mi rămână, măcar.În restul din viața ce-a fostDeparte de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Super-Erou

Sunt mare, sunt aspru, sunt cel mai temutprin cărţile-n care sunt super-erou.Priviţi-mă cum între buze mi-ascutvestitul pumnal ce-mi e armă şi scut,acolo-n filmările de pe platou.Sunt ninja în rolul pe care-l repetîn faţa oglinzii, acasă, căci vreausă-mi zică, prin presă, „actorul complet”,aşa că privesc nişte filme pe net,mă simt un războinic deplin şi chiar.. -Au!.Na, … Citește mai mult