Iubito, îmi vei fi în brațe azi:
Apolo – eu, iar tu-mi vei fi vestală
Și de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.
Și te voi strânge-n brațe ca-ntr-un joc
În care tu – o flacără, eu – jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Și ne vom face-n fericire-altarul.
Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu – curcubeu, tu – stropii de culoare,
Nori albi vom fi și păsări de pe cer,
Vom fi și vis și dorul care doare.
Iubita mea, e azi și te aștept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și pasională, folosind metafore din natură și mitologie pentru a ilustra conexiunea dintre doi oameni. Este o invitație la o întâlnire pe drumul iubirii, un loc simbolic al uniunii.