Versuri corectate și adnotate
De bună seamă, te vei duce, vară,Căci dorul meu de tine a muritȘi-mi este ca pământul pârjolitDin care-aștept ca toamna să răsară.Mi-ai fost prea mult cu ifosele taleCe-au inundat și-au ars în vâlvătăiMeleagurile-n care pașii tăiS-au rătăcit de-obișnuita cale.Vreau să dispari și n-am să-ți spun adio,Lumină-n căpătâi, nu vei aveaȘi mă voi bucura la moartea … Citește mai mult
Chemase noaptea vise în stropi de roșu-aprinsPe malu-i de-ntuneric pierdut în necuprins,Dar ele, cu uimire, priveau nehotărâteȘi nu-ndrăzneau, în beznă, să fie zăvorâte.– N-am să vă-nchid, vreau numai să știu cum e în Rai,Cum e să fiu fierbinte căci iată, luna maiE-aproape terminată, iar timpul dintre zileTot scade și îmi face secundele fragile.Răceala-ntunecată se pierde … Citește mai mult
O, râu șerpuitor, te știu de-o viațăDucându-ți apele-n necunoscut!Privindu-te, în mine se dezgheațăTot ce-a iernat prin gânduri, din trecut.Și-ntineresc, mă simt din nou pădureCu ramuri ce te-alintă de pe mal,Făcându-ți unda blândă să îndureCălătorii de frunze în aval.Când te vor însoți-n călătorie,Din visurile mele-ți vor șoptiCât îmi doream ca viața să ne fieAceea-n care ne-am … Citește mai mult
Pașii mei, pe malul mării,Se-ndreptau spre soare-apune,Ca și gândurile meleCele rele, cele bune,Încărcate de luminaRăsăritului de stele.Parcă-n vis, urmam cărareaPe sub valuri noi tăiatăOri ascunsă printre gânduriCa-ntre scânduri și legatăCu otgoane de nisipuriScurse-n mare, rânduri-rânduri.Și mergeam, călcând pe valuri,Printr-un răsărit de noapte,Pe un țărm, cioplindu-mi drumulPrin uiumul celor șapteStele risipite-n cerulNegru. Negru ca și fumul.Daniel … Citește mai mult
Dacă și azi plouă, aripile-mi strângÎntre firul ierbii și apus de Lună,Iar când ploaia oful va-nceta să-și spună,Voi alege calea florilor din crâng. Dintre ele, poate, am să îmi alegUna care poartă zâmbet în petale,Gânduri în parfumul vieții idealeȘi nectar pe care pot să îl culeg. De vei fi aceea, voi rămâne-n crângȘi-ți voi fi … Citește mai mult
Sunt doar oglinda unei muzeCe-mi e, în inimă, văpaia,Îi sorb cuvinte dintre buzeȘi-i sunt pământ când ea e ploaia.Eu sunt doar cel ce-n vers transcrieSimțirea ei, simțirea noastră,Sunt muritorul ce-o îmbieSă-i poarte mantia albastră.C-un cântec trist ori c-o ofrandăPe un altar din care curgeUn mir cu-aromă de lavandăÎn foc de zbateri demiurge.Dansez cu iele și … Citește mai mult
E atât de rece!Ploaia, cât cuprinde,Vine să îneceZările murinde.Vântul se porneșteCa la o comandă;Nori ce prăbușește,Par, pe cer, ghirlandă.Peste-o zi ce trece,Seara ce-o să vie,Crede că mă-ntreceÎn melancolie.Plouă englezește,Plouă ca-ntr-o toamnăCare își doreșteNori, cu tot ce-nseamnă.E atât de rece!Vântul se pornește …Peste-o zi ce trece,Plouă englezește.Daniel Vișan-Dimitriu(27 feb. 2020, Vol. “Cântecul visurilor”)
N-ai teamă, nu au spini,Au numai frumusețe!Tu, strânge-i cu blândețeȘi grijă, între mâini!Sărută-i, dacă vrei,Privește-i cu plăcere,Căci roșul lor o cere.Sunt ale mele chei.Cu care ți-am deschisSpre suflet, mica poartăPrin care mi-am permis.Să intru, ca un vis.Iubita mea, mă iartă!Prin trandafiri, ți-am scris.
De-aș fi o rază care se strecoarăÎn liniștea pădurii, mi-aș doriUn mugur să ating întâia oarăȘi-n el s-aprind voința de-a trăi. Să fie gazdă el, luminii mele,Să mă îmbrace-n verdele opalPe care l-am văzut lucind în steleȘi-mi pare învelișul ideal. Aș fi, în frunza care se va naște,Puterea vieții-adusă din neant,Aidoma luminii dintr-un PașteOri din … Citește mai mult
Bătrân, în pădurea străbună,alături de marele fag,asculţi ridicându-se, vag,al lupilor urlet, spre lună.E-un urlet lugubru, de jale,al haitei ce, toată, s-a strânsîn corul ce-mprăştie plânspe note de frici ancestrale.Credeau că te-au prins în capcană,că poţi fi răpus, în sfârşit,dar unii de-ai lor s-au grăbitstricând rânduiala din goană.Sperau să te-ntreacă în forţăei, tinerii plini de avânt,puternici, … Citește mai mult