Într-o zi oarecare de toamnă,
mi-ai venit cu albastrul din flori;
n-am uitat nicio clipă ce-nseamnă
şi prin gânduri îmi treci, uneori.
Nu mi-ai fost doar o floare de toamnă
ce apare-ntre frunze ce cad –
ai fost visul, dorinţa ce-ndeamnă
spre lumină un suflet nomad.
Mi-amintesc şi acum de o toamnă
cu ploi multe şi reci, cu îngheţ,
cu răceală ce frunze condamnă
la cădere-n noroi şi dispreţ.
Într-o toamnă, -ntr-o zi oarecare,
mi-ai venit cu albastrul ce doare.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei iubiri trecute, asociată cu melancolia toamnei. Albastrul florilor reprezintă un simbol al acestei iubiri, care încă persistă în gândurile poetului, deși aduce și o oarecare durere.