Aș fi vrut să o văd, să-i vorbesc, să-i cerșesc
O privire, un timp, un sărut în apus,
Aș fi vrut să îi spun că sunt trist, c-o iubesc,
Aș fi vrut să mai stea, aș fi vrut-o nespus.
I-am cules trandafiri, chiar și sufletul meu
L-am lăsat în buchet, ca să simtă, să vrea
Să-l cunoască pe-acel ce-o așteaptă mereu
Pe un mal, în amurg, ca în visul cu ea.
Căci în vis am văzut-o pe ape plutind,
Strecurându-și în val trup de aur și-argint,
Mâini de salcie-n vânt, păr de stele murind,
Nuferi albi căutând, cu priviri de alint.
O nălucă, un vis, dar eu încă visez
Și nu pot să îl uit, nu pot să mă trezesc
Și să-mi spun: “Nu visa! ”. Nu-ndrăznesc, nu cutez
De un mal să mă rup, să dispar. O iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a fi cu persoana iubită, regretul pentru ocaziile pierdute și incapacitatea de a renunța la visul acestei iubiri. El se simte prizonier al propriilor sentimente și amintiri.