Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în ţări păgâne – cum le ziceţi voi –
şi multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, daţi pe un război.
V-am ascultat dorinţele „creştine”
şi vorbele cu care ne-aţi minţit,
dar ştiu acum şi nu mă pot abţine
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi aţi fost şacalii, profitorii,
voi, ce aveţi un singur ideal:
puterea! – iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneţi, voi nu credeţi, dar prostimea
v-ascultă, boi „cucernici” fără duh!
căci le e greu să vadă-n voi micimea
când le-arătaţi nimicul din văzduh.
Acei „păgâni” aveau, şi ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce ştiţi voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creştin sau de evreu.
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-aţi îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
că tot ce-aţi vrut să fac, am blestemat.
Eu mi-am ales o cale de lumină
şi port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneţi voi, e strâmb şi nu alină
durerile din lume. Eu cutez.
Sensul versurilor
Un fost cruciat, deziluzionat de ipocrizia liderilor religioși, își reneagă trecutul violent și alege o cale a iubirii și a luminii. El condamnă discursul fals și puterea coruptă a celor care manipulează credința pentru propriile interese.