Răsăritul, astăzi, e un alt apus
al atâtor visuri care se retrag
într-un timp ce-mi pune traiul mai presus
chiar decât puterea vrăjilor de mag.
Umbra ta se-ntinde peste un deșert
gol de-o altă umbră, gol de vechiul vis,
dar cu amintirea unui vânt inert
așternut pe timpul care l-a ucis.
Gândul meu devine un rătăcitor
picur de albastru pe-un regat pustiu,
urmărindu-ți pașii, lacrima de dor,
dar păstrând în sine tot ce-l ține viu.
Din privirea-i caldă, noi culori se scurg
peste lumea-n care gândurile pier
și transformă zorii ce păreau amurg
într-o zi cu visuri ce dansează-n cer.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema visurilor pierdute și a amintirilor care persistă. Vorbitorul reflectă asupra trecerii timpului și a impactului pe care aceasta îl are asupra visurilor sale, dar găsește și o rază de speranță în transformarea amurgului în zori.