E o întrebare dacă în curând va mai fi posibil –
să fii om pe planeta aceasta –
și cu ce preț – cu ce sisifică trudă.
Buzele de avis ale porții.
Poarta e chip –
poarta e un chip plin de privirea atât de străină lumii.
Poarta e ochiul orb.
Zdrențele imposturii… –
și pomul ascuns în poem.
Da, de câtă recunoaștere este oare nevoie –
ca să dispară lumea – acest loc al alienării absurde…
Fir de abis se-nalță rugăciunea prin noaptea sacră.
Ea se evaporă de pe buze –
de parcă misterioase cuvintele –
ar privi.
Urcă clipele – mici păsări de lumină –
fire de ciudat labirint zburător.
Bătrânul zbor cu timp de labirint –
cuvântă – iar aripile îngerilor uitați –
sunt umbre avisale de cuvinte.
Melancolic coboară sisif –
pe străinele pante –
acum că bolovanul s-a înălțat –
strălucind la cer.
Sensul versurilor
The poem reflects on the possibility of being human on this planet, questioning the price and the Sisyphean effort required. It explores themes of alienation, the search for meaning, and the potential disappearance of the world as we know it, suggesting a spiritual yearning amidst the absurdity of existence.