Umbra pământului sapă în ceruri:
„Podoabele voastre se vor întuneca. Într-o bună zi veți mărșălui de la fiu la tată și de la tată la fiu. În osul vostru e scrisă toată istoria.
Bucurați-vă!.. văduva norocului cerșește în miez de noapte sub un cer în formă de cal; zoaiele universului stau cu spatele la voi ― o pedeapsă ca o sărbătoare.
În brațele mâhnirii, zarul de fildeș vă arată mântuirea și Chipul Omului De Încredere.
Bucurați-vă..!”
Marea își continuă somnul, amenințând după-amiaza zilei de mâine.
.. Un înger lăsat de izbeliște se hârjonește pe limba mea.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde precum destinul, moartea și spiritualitatea, folosind un limbaj poetic și metaforic. Versurile sugerează o acceptare stoică a inevitabilității și o căutare a sensului în mijlocul suferinței.