podoabe

Konstantinos Kavafis – În Prăvălie

de

Le-a-nfășurat cu grijă, tacticos,într-o mătase verde, prețioasă.Trandafiri de rubin, crinii de perle,violete de ametist. Așa cum le-a creatși le-a dorit, cum lui îi par frumoase; nu cumsunt în natură, ori cum le-a studiat. În sipet le va pune,dovadă-a artei sale abile și-ndrăznețe.Iar când în prăvălie un client o să intre,alte podoabe scumpe din cutii el … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Bijuteriile

de

Draga mea era goală, și să-mi cânte-n strunăA păstrat pe-a sa piele sunătoare podoabe,Prin a lor opulență ea părea o stăpânăCum erau în vechime a Maurilor roabe.Când dansează, se-aude sunet viu și sarcastic,Iar metalul și piatra, cu luciri cristaline,În extaz mă aruncă și îmi place fantasticCând lumină și sunet se amestecă bine.Deci stătea tolănită și … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Podoabele

de

Iubita era goală, și după-a mea dorințăAsupra ei păstrase sonorele podoabe,Purtându-le cu-n aer semeț, de biruință,Ce-l au, în zile bune, a’ maurilor roabe.Risipa de metaluri și pietre, ce se-mbinăȘi-n scânteieri de raze tresar în joc și cântă,Îngemănarea-aceasta de sunet și luminăPrivirea mi-o vrăjește și inima mi-o-ncântă.Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgităȘi surâdea, plăcându-i cum se-nalță … Citește mai mult

Zaharia Stancu – Pământul Ne Poartă Pe Umăr

de

Pământul ne poartă pe umăr.Ce ușori suntem!.. Libelule.Albinele harnice sunt sătule,Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.Cu must nou umplem ulciorul luniiDupă ce bem vinul tare și vechi.În grădini și-au prins la urechiAlbi zurgălăi zarzării, prunii.Visul cârtiței e să-și sape o groapă,Calul doar în vis și în basm zboară.Nu-ți potolești setea a doua oarăCu același … Citește mai mult

Panait Cerna – Dedicație

de

Pe câmpuri, noaptea, până-n zoriPlâng după soare mii de flori.Iar soarele, văzând că-n tainăAu plâns domnițele frumoase,Preface roua de pe eleÎn mii de pietre prețioase.Așa, un zâmbet, o privireRidică sufletele slabe,Și toate lacrimile noastreNi le preschimbă în podoabe.Convorbiri literare, LVI, nr. 5, mai 1924

Ion Caraion – Legato

de

Podoabe de preț se-ntorc în copaci.O! nu ne iubește nimeni, nu ne iubește nimeni…Doar cu tristețea din tine mai semeni,doar cu norocul pădurii de te împaci.Sfâșietor e zborul fără munți…Când nu vei mai fi, mâine, unde pleci? te întreb.Ascultă cum gâlgâie mucegăitul Horebpentru dimineața în care n-ai să mai te-ncrunți.Aproape. Te-aș vrea lângă mine, lângă … Citește mai mult

Ancelin Roseti – Un Cer în Formă de Cal

de

Umbra pământului sapă în ceruri:„Podoabele voastre se vor întuneca. Într-o bună zi veți mărșălui de la fiu la tată și de la tată la fiu. În osul vostru e scrisă toată istoria.Bucurați-vă!.. văduva norocului cerșește în miez de noapte sub un cer în formă de cal; zoaiele universului stau cu spatele la voi ― o … Citește mai mult